Anxietatea, una dintre cele mai presante probleme ale Generației Z, poate fi uneori alinată de o melodie preferată. Nu cred că este o regulă și poate că nu se întâmplă de fiecare dată, dar muzica pare să aibă ceva special care îți dă putere interioară.
Cred că mulți tineri apelează la artă atunci când simt că lumea exterioară nu îi mai înțelege sau, mai rău, îi judecă fără motiv. Cred că s-au săturat să explice ce simt, mai ales…
o generație care adesea nu este deschisă la minte sau nu știe cum să abordeze subiecte încărcate emoțional. Nu judec niciuna dintre părți. Spun doar că e mai ușor să-ți ții sentimentele pentru tine decât să încerci să le explici. Și dacă găsești un artist care cântă exact despre durerea ta, e ca și cum ai primi o îmbrățișare sub forma unei melodii pe care o poți pune pe repeat de câte ori ai nevoie . — Oana, 28
Cred că Oana ne amintește de ceva foarte important — frica tinerilor de a fi judecați pentru ceea ce simt și reprimarea propriilor emoții. Reprimare care, în cele din urmă, își găsește locul în muzică, în sufletul unui artist, unde poți simți orice vrei fără ca nimeni să te privească ca pe un intrus — dar ca parte a poveștii. Practic, artiștii noștri preferați ne primesc întotdeauna cu înțelegere și ne fac să simțim că aparținem locului — că nu suntem singuri.
Presupun că este modul în care acești artiști își exprimă sentimentele și emoțiile mai personale – experiențe cu care tinerii se pot identifica. De exemplu, moartea unei persoane dragi, acea primă iubire care ți-a frânt inima și te-a rănit, o perioadă de depresie sau o perioadă dificilă prin care ai trecut sau prin care încă treci. Adesea, oamenii – sau tinerii ca noi – nu pot exprima clar în cuvinte, fie scrise, fie rostite, tot ceea ce simțim sau prin care trecem poate fi greu, dificil, așa că cea mai ușoară modalitate de a trece peste acea durere sau de a te obișnui cu ea, de a deveni conștienți de ea, este prin a te conecta cu ceva sau altcineva care a putut să o spună pentru tine: un cântec, o poezie, o operă de artă, o pictură. Chiar și o carte – absolut orice formă de exprimare sau artă. – Iulia, 22
Vulnerabilitatea ar trebui să fie un lucru bun, ceva de care să fim mândri, ceva care să-i apropie pe oameni și să-i ajute pe toți în procesul lor de vindecare. Este greu și inconfortabil, dar trebuie să fim curajoși. Am fost frapată de ceva. Mădălina (22) a spus – artiștii vulnerabili pornesc singuri în această „călătorie”, fără ajutor. Cred că, împreună cu artiștii noștri preferați, putem merge împreună în această călătorie și putem cere ajutor atunci când avem nevoie. O altă metodă benefică care susține întregul proces este terapia prin muzică, care te ajută să-ți exprimi emoțiile și sentimentele reprimate.
Liu (2025), bazându-se pe cercetările lui Croom (2021), susține că terapia prin muzică oferă un mediu nonverbal prin care pacienții își pot exprima emoțiile reprimate, în special cei care se luptă să își articuleze sentimentele prin limbaj. Acest lucru poate favoriza o conexiune terapeutică mai profundă și poate reduce semnificativ rezistența psihologică. Este important să știm că ne putem întoarce oricând la muzică, ca la o îmbrățișare caldă.
și că, așa cum ne-au spus Natalia (22) și artistul ei preferat, Yoongi: Viitorul va fi bine.
Surse:
- Liu, W. (2025). Terapia prin muzică și cercetarea în psihologia muzicală. https://www.researchgate.net/publication/396835681_Music_Therapy_and_Music_Psychology_Research
- Croom, AM (2021). Muzică, neuroștiințe și psihologia bunăstării: un rezumat. Psychology of Music, 49(3), 534–546.
Acest articol a fost scris de Cristina Ungureanu, studentă.