Procesul decizional al Uniunii Europene este modelat de o vastă rețea de grupuri de interese, de la ONG-uri și asociații comerciale la lobbyiști corporativi și grupuri de experți. Cu peste 13.000 de entități înregistrate, Registrul de Transparență al UE arată cine influențează legislația – și cum.
De Aleksandra Krzysztoszek (EURACTIV.pl)
Instituțiile UE colaborează cu numeroase grupuri și organizații care reprezintă interese specifice și se implică în activități de lobby. Aceasta este o parte legitimă și chiar esențială a procesului decizional. Colaborarea cu astfel de grupuri ajută UE să „reflectă nevoile reale ale oamenilor”, așa cum subliniază Parlamentul European.
Grupurile de interese care colaborează cu instituțiile UE nu numai că fac lobby pentru o legislație specifică, ci și – și cel mai important – oferă UE cunoștințe de specialitate în diverse domenii, cum ar fi economia, societatea, mediul și știința. Prin urmare, acestea pot juca un rol crucial în dialogul pe care se bazează sistemul democratic, așa cum se reflectă în Tratatul privind Uniunea Europeană.
„Instituțiile oferă cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace adecvate, posibilitatea de a-și face cunoscute și de a-și schimba public opiniile în toate domeniile de acțiune ale Uniunii. Instituțiile mențin, de asemenea, un dialog deschis, transparent și periodic cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă”, prevede articolul 11 din TUE.
Procesul legislativ al UE începe adesea cu seminarii, dezbateri și alte evenimente organizate de instituțiile sau părțile interesate ale UE pentru a discuta nevoile de reglementare și eforturile anterioare în domeniu.
Grupurile de lucru din cadrul Comisiei Europene – compuse din experți, reprezentanți ai mediului de afaceri și ONG-uri – joacă un rol esențial în elaborarea propunerilor legislative inițiale. Această etapă este crucială, deoarece părțile interesate pot modela direcția politicilor viitoare prin participarea la discuții, schimbul de opinii și furnizarea de expertiză.
Activitatea de lobby îmbracă diferite forme în cadrul diferitelor instituții ale UE. În Parlamentul European, organizațiile de lobby identifică deputații europeni cu cea mai mare influență asupra unui anumit act legislativ, cum ar fi raportorii, raportorii din umbră și președinții sau membrii comisiilor parlamentare relevante.
Lobbyiștii furnizează apoi acestor europarlamentari analize, rapoarte și alte materiale concepute pentru a le contura pozițiile cu privire la probleme specifice. Scopul lor este de a evidenția beneficiile sau riscurile reglementărilor propuse din perspectiva industriei pe care o reprezintă.
Grupurile de interese organizează, de asemenea, conferințe, seminarii și ateliere la Bruxelles sau Strasbourg – unde Parlamentul European își ține sesiunile plenare – și invită deputații europeni să participe. Aceste evenimente oferă lobbyiștilor acces direct la factorii de decizie.
În cadrul Consiliului UE, grupurile de interese se concentrează pe interacțiunea cu reprezentanțele permanente ale statelor membre la Bruxelles, prezentând argumente și solicitări care pot fi ridicate în cadrul discuțiilor din cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului sau în cadrul reuniunilor ministeriale.
Organizațiile de lobby monitorizează îndeaproape modul în care fiecare țară se poziționează cu privire la diverse propuneri legislative și la prevederile lor specifice. Acest lucru le permite să își ajusteze strategiile și să se concentreze asupra statelor al căror sprijin sau opoziție ar putea face sau nu o propunere să fie decisivă.
Grupurile de interese operează și la nivel național, influențând formarea pozițiilor guvernamentale înainte ca acestea să fie prezentate la Bruxelles.
Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană au un Registru de Transparență comun, care reflectă angajamentul lor față de deschidere și transparență. Acest registru oferă informații accesibile privind activitățile de lobby îndreptate către instituțiile UE, împreună cu date statistice privind toate entitățile înregistrate.
Registrul de transparență oferă informații detaliate despre grupurile de interese active în cadrul instituțiilor UE, împreună cu date statistice privind toate entitățile înregistrate.
Deși înregistrarea este în general voluntară, reprezentanții grupurilor de interese sunt încurajați să se înscrie dacă activitățile lor influențează elaborarea politicilor, implementarea sau luarea deciziilor în cadrul UE. Cu toate acestea, fiecare instituție are propriile reguli suplimentare, care, în unele cazuri, fac din înregistrare o condiție prealabilă pentru participarea la anumite activități.
De exemplu, înregistrarea este necesară pentru a obține un permis de acces în Parlamentul European, pentru a lua cuvântul la audierile publice ale comisiilor și pentru a sprijini sau a participa la inițiative intergrupuri și grupuri parlamentare informale.
Înregistrarea oferă, de asemenea, avantaje grupurilor de interese, cum ar fi accesul la notificări despre activitățile comisiilor Parlamentului European relevante pentru activitatea lor, posibilitatea de a co-organiza evenimente și eligibilitatea de a solicita patronajul Președintelui Parlamentului. Registrul este gestionat în comun de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.
Fiecare membru al Parlamentului European (eurodeputat), comisar UE și funcționar UE este obligat să dezvăluie întâlnirile programate cu reprezentanții grupurilor de interese vizate de Acordul interinstituțional privind Registrul de transparență sau cu autoritățile publice din țările terțe. Aceste informații trebuie puse la dispoziție online.
Aceștia trebuie să raporteze fiecare reuniune, fie în persoană, fie la distanță, care are legătură cu activitatea lor parlamentară – cum ar fi un raport, un aviz, o rezoluție sau o dezbatere în Parlamentul European – dacă reuniunea are scopul de a influența politica sau procesul decizional al UE în numele unui grup de interese.
În plus, raportorii pentru actele legislative sunt obligați să includă în rapoartele sau avizele lor o listă a entităților sau persoanelor care au contribuit la acest subiect. Această listă este publicată odată cu raportul, odată ce acesta a fost adoptat de comisia competentă. „Acest lucru permite deputaților europeni să vadă ale căror opinii au fost luate în considerare înainte de votul final în Parlament”, explică Parlamentul European.
Publicarea acestei liste este distinctă de obligația de a dezvălui întâlnirile cu reprezentanții grupurilor de interese. Cu toate acestea, aceasta permite raportorilor să își completeze declarațiile cu privire la astfel de întâlniri.
În timpul activității legislative, deputații europeni formează intergrupuri – grupuri informale interpartide care facilitează schimburile de opinii pe teme specifice între ei și cu societatea civilă.
Doar grupurile de interese înregistrate în Registrul de Transparență au voie să participe la activități intergrupuri, să ofere sprijin sau să își co-organizeze evenimentele.
Președinții intergrupurilor sunt obligați să prezinte declarații anuale în care să detalieze orice sprijin primit, fie el financiar sau nefinanciar.
Între timp, Comisia Europeană a introdus noi reguli, în vigoare de la 1 ianuarie a acestui an, care extind cerințele Registrului de Transparență la toți angajații de rang înalt ai Comisiei în ceea ce privește întâlnirile acestora cu reprezentanții grupurilor de interese.
Doar grupurile înregistrate au permisiunea de a se întâlni cu comisarii, membrii cabinetului acestora și înalți funcționari ai Comisiei, inclusiv directorii generali.
Registrul de Transparență al Uniunii Europene a fost lansat pe 23 iunie 2011. În decembrie 2024, acesta includea 13.182 de grupuri de interese înregistrate. Printre acestea, 8.919 reprezentau propriile interese sau pe cele ale membrilor lor, 3.785 nu aveau interese comerciale, iar 536 pledau pentru interesele specifice ale clienților lor.
Cele mai mari categorii au fost organizațiile neguvernamentale, platformele și rețelele (3.643), urmate de întreprinderi și grupuri corporative (3.509) și asociații comerciale și industriale (2.650).
Registrul a inclus, de asemenea, 1.000 de sindicate și asociații profesionale, 597 de grupuri de experți și instituții de cercetare, 534 de firme de consultanță, 336 de instituții academice, 182 de entități publice, 132 de persoane care desfășoară activități independente, 75 de firme de avocatură, 48 de organizații care reprezintă biserici și grupuri religioase și 531 de alte entități.
Belgia a avut cel mai mare număr de entități înregistrate (3.527), urmată de Germania (1.860), Franța (1.344), Olanda (881) și Regatul Unit (877).
Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.
