Studiile arată că mulți dintre cei aparținând generațiilor anterioare nu știu să recunoască semnele unei boli mintale (doar 50,4% dintre cei din generația Baby Boomer reușesc să facă acest lucru), preferând să creadă că totul se poate rezolva prin voință. În schimb, tinerii sunt mult mai educați din această perspectivă, dar și mult mai stresați.

Șase din zece tineri se simt copleșiți din cauza crizelor globale repetate (războaie, economie etc.), dar și din cauza incertitudinii privind viitorul lor profesional, în special a dificultății cu care se confruntă mulți tineri în găsirea unui loc de muncă. Acest fapt a dus la o situație în care grija pentru propria bunăstare psihologică a devenit o prioritate în rândul tinerilor. Pentru mulți dintre ei, sănătatea mintală este pe primul loc, chiar înaintea carierei. De exemplu, 58,1% dintre tineri spun că preferă un program de lucru flexibil și liniștea sufletească în locul unui salariu uriaș, iar pentru 25,6% dintre ei, bunăstarea este obiectivul numărul unu în viață.

Știința explică și de ce tinerii pun atât de mult preț pe vindecare. Pe lângă toate lucrurile rele care se întâmplă în lume, fiecare tânăr vine cu propriul bagaj emoțional, propriile traume. Trauma nu este doar o amintire tristă sau o simplă situație în care lucrurile nu au mers așa cum ne-am dorit la o anumită vârstă; mai degrabă, este ceva ce „rescrie” întreaga biologie a creierului. Studiile arată că un copil care suferă abuz sau neglijare (există aproximativ 15 astfel de cazuri la fiecare 1000 de copii) crește cu un creier setat în „modul de supraviețuire”. În aceste cazuri, amigdala (partea creierului care declanșează alarma de frică) este mereu activă, iar logica devine dificil de folosit în momentele de stres. Datele arată că 80% dintre copiii care trec prin traume au mari dificultăți în a forma relații sănătoase. Acesta este motivul pentru care Generația Z nu mai vede terapia ca pe ceva exclusiv, ci ca pe o necesitate biologică pentru a „repara” aceste conexiuni din creier. Își doresc să fie generația care rupe acest ciclu și nu transmite traumele moștenite, chiar dacă 4 din 10 tineri încă se tem că vor fi judecați de societate atunci când cer ajutor.

Surse:
1. Forumul Economic Mondial
2. UNICEF SUA
3. Suprafață la Universitatea Syracuse
4. Departamentul de Psihiatrie, Facultatea de Medicină a Universității din Boston

Acest articol a fost scris de Emilia Maria Sandu, studentă.

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.