1. Perspectiva europeană: O realitate subestimată
La nivelul Uniunii Europene, fenomenul tinerilor care oferă îngrijire informală este în creștere, însă acesta rămâne adesea ignorat de autorități.
- Procentaj la nivelul UE: Estimările oficiale indică faptul că între 4% și 10% dintre copiii și tinerii din statele membre ale UE au responsabilități de îngrijire familială.
- Impactul educațional: Aproximativ 33% dintre acești tineri declară că depun eforturi imense sau nu reușesc să echilibreze școala cu treburile casnice, ceea ce duce la o rată a abandonului școlar mult mai mare decât media.
- Profilul îngrijitorului: Majoritatea tinerilor care își asumă aceste roluri sunt fete , ceea ce perpetuează disparitățile de gen în ceea ce privește carierele viitoare și veniturile pe termen lung.
2. România: Focul vulnerabilității în rândul tinerilor
În România, contextul economic și migrația forței de muncă (mutarea părinților în străinătate) accelerează acest fenomen, obligând tinerii să se maturizeze mult prea devreme.
- Rata sărăciei infantile: Cu 41,5% dintre copii expuși riscului de sărăcie și excluziune socială , România are cel mai ridicat nivel din UE, obligând tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 17 ani să muncească sau să își asume rolul de „cap de familie”.
- Tineri care au grijă de frați și surori: Un studiu recent indică faptul că aproximativ 20% dintre adolescenții români cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani oferă îngrijire membrilor familiei, cei care au grijă de frați și surori raportând un nivel mult mai ridicat de activitate casnică decât cei care îi ajută pe bunici.
- Marginalizare socială: Tinerii cu copii în întreținere sau cei proveniți din sistemul de protecție sunt considerați categoria cu cel mai mare risc de marginalizare pe piața muncii.
„Parentificarea” – Un cost ascuns al viitorului
Ceea ce observăm în datele oficiale este un proces de „parentificare”: copilul devine părinte pentru frații săi sau îngrijitor pentru adulți. La nivel european, statele cu sisteme puternice de protecție socială (cum ar fi țările nordice) au procente mult mai mici de îngrijitori tineri, deoarece statul își asumă povara asistenței.
În România, în absența serviciilor de sprijin comunitar, tinerii de 16-17 ani devin „plasa de siguranță” a familiei. Această maturizare forțată vine cu un preț ridicat: sănătate mintală precară, izolare socială și pierderea oportunităților educaționale. Practic, acești tineri își sacrifică prezentul pentru a asigura supraviețuirea familiei, riscând să rămână blocați într-un ciclu al sărăciei din care este greu să ieși fără intervenția autorităților.
Articol scris de Denisa Dobrin, elevă