E o situație dificilă pentru tinerii din Europa, din punct de vedere al sănătății mintale. Vezi asta peste tot – la școală, online – și uneori ai senzația că nimeni nu știe cu adevărat cum să ajute sau măcar să observe diferența dintre cineva care se luptă cu adevărat și cineva care doar caută atenție online.
Între singurătate și ecran
Tinerii din Europa se află în centrul unei crize de sănătate mintală care se agravează. Experții trag un semnal de alarmă: tot mai mulți tineri se confruntă cu anxietate, depresie, confuzie identitară și un sentiment omniprezent de gol sufletesc. Problema nu este lipsa de acțiune, ci lipsa de direcție.
Un raport recent, intitulat „O viziune pentru bunăstarea mintală a tinerilor în Europa”, arată clar: avem nevoie de o abordare integrată, intersectorială, care să plaseze bunăstarea mintală a tinerilor în centrul politicilor publice.
În timp ce instituțiile UE dezvoltă instrumente preventive și promovează intervenția timpurie, absența unei definiții comune a succesului sau a unor obiective măsurabile împiedică progresul real. Fără acestea, politica în domeniul sănătății mintale rămâne fragmentată – iar tinerii rămân pierduți.
Raportul susține că bunăstarea nu poate fi o idee ulterioară. Trebuie să devină punctul de plecare al tuturor politicilor educaționale, sociale și digitale.
Când campusurile universitare devin locuri ale fricii
Un eveniment tragic de la Universitatea din Varșovia a șocat națiunea când un student a atacat personalul universității cu un topor . O recepționeră în vârstă de 53 de ani a fost ucisă; un agent de securitate în vârstă de 39 de ani rămâne în stare critică.
Și mai tulburător? Unii martori nu au intervenit — au început să înregistreze. Videoclipurile s-au răspândit pe rețelele de socializare ca niște meme-uri: au fost distribuite, comentate, transmise mai departe.
De ce? Ce anume îi determină pe oameni să transmită în direct o tragedie în loc să ofere ajutor?
Potrivit psihoterapeutei Joanna Sokolińska, acesta nu este întotdeauna un semn de cruzime. „Este un mecanism de adaptare”, explică ea. „Filmarea îi ajută pe oameni să se distanțeze emoțional. Este o apărare.”
Însă, în loc să încurajeze reflecția și empatia, rețelele de socializare alimentează adesea haosul, transformând trauma într-un spectacol viral.
Pierdut, epuizat, invizibil
De la atacul cu ciocanul dintr-un liceu polonez până la sinuciderea Majei, în vârstă de 16 ani, din Mława, tragediile recente scot în evidență o criză mai profundă de identitate și valori. Mulți tineri trăiesc izolați în camere de ecou digitale, lipsiți de conexiuni în viața reală sau de adulți de încredere cu care să vorbească.
Se întâmplă multe lucruri bune la nivel local pentru a ajuta tinerii, dar aceștia nu primesc atenția de care au nevoie fără niște planuri naționale care să îi susțină și să îi ajute să crească. Chiar și grupurile care fac tot posibilul nu au suficiente resurse pentru a ajuta atâția copii de cât au nevoie.
Profesorii, asistenții sociali și oficialii locali au nevoie de instruire și sprijin. Iar tinerii au nevoie de puncte de sprijin – într-o lume care pare din ce în ce mai instabilă și nesigură.
O sursă deosebită de îngrijorare este impactul platformelor digitale. Deși instrumente precum Legea privind serviciile digitale sau strategia „Un internet mai bun pentru copii ” oferă o anumită protecție, sunt necesare măsuri mai decisive: restricții de vârstă, transparență a algoritmilor și educație privind igiena digitală.
Când telefoanele devin părinți surogat
Povara reconstruirii încrederii și a siguranței emoționale revine adesea îngrijitorilor – părinți, profesori, antrenori. Însă mulți nu se simt echipați să vorbească cu tinerii despre emoții.
Inițiative precum Connecting Generations sau Nightline Europe își propun să reducă această problemă oferind instrumente de comunicare și sprijin reciproc. Dar este la fel de important ca îngrijitorii să nu fie lăsați singuri – mai ales la propriile locuri de muncă.
„Părinții se simt adesea neajutorați și izolați. Și ei au nevoie de spații sigure pentru a cere ajutor”, spune Nuala Flewett de la Ambitious about Autism .
De aceea, raportul recomandă resurse pentru bunăstare mintală nu doar pentru tineri, ci și pentru adulți, inclusiv în mediile de lucru.
Școlile ca laboratoare ale rezilienței
Educația nu trebuie deconectată de emoții. A-i învăța pe tineri cum să gestioneze stresul și să-și regleze emoțiile nu este un lux – este o abilitate de supraviețuire.
Școlile și universitățile ar trebui să fie spații sigure în care bunăstarea mintală este fundamentală , nu opțională. Programe precum „Tackle Your Feelings” , unde sportivii pledează pentru sănătatea emoțională, arată cum modelele de urmat pot ajuta la eliminarea tabuurilor.
Reziliența mentală ar trebui dezvoltată la fel de intenționat ca și abilitățile academice. Nu este doar o investiție în note – este o investiție în viitorul societăților noastre.
Tinerii nu vor să fie pasivi - vor să fie parteneri
Raportul este clar: politicile de sănătate mintală nu ar trebui să fie pentru tineri, ci alături de ei.
Semenii sunt adesea primul punct de contact într-o criză. Tinerii sunt cei care pot contesta tabuurile și schimba discursurile. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, ei trebuie să fie cu adevărat incluși – nu doar pe TikTok, ci și la mesele de luare a deciziilor.
Ceea ce au nevoie tinerii astăzi nu este o altă campanie de conștientizare. Au nevoie de o comunitate care să-i vadă, să-i audă și să-i ajute să găsească un sens în viață – într-o lume care pare din ce în ce mai insuportabilă.
Această criză necesită mai mult decât compasiune – necesită acțiune. Dacă vrem să salvăm vieți, trebuie să ascultăm, să ne adaptăm și să construim o Europă în care tinerii nu doar supraviețuiesc, ci prosperă cu adevărat.
Scris de
Modelați conversația
Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.