Călătoria de dezvoltare a lui Luka Mirnić prin Erasmus+

În timp ce călătoria Erasmus+ a Vanesei a fost marcată de descoperiri și conectare cu rădăcini uitate într-un sat italian liniștit, experiența lui Luka Mirnić l-a readus pe un pământ familiar – dar cu o perspectivă complet nouă. Povestea sa nu se desfășoară în tăcerea tradiției, ci în energia Bolognei, unde ambiția academică și dezvoltarea personală se întâlnesc într-unul dintre cele mai vechi orașe universitare din Europa.

Luka Mirnic stă în fața Facultății din Bologna, unde se află în prezent într-un program de schimb Erasmus.

Pentru Luka Mirnić, student în anul doi la științe politice la Facultatea de Științe Politice din Banja Luka, Erasmus+ a fost mai mult decât un schimb – a fost o întoarcere într-o țară pe care o numea cândva acasă, văzută acum prin prisma unui cadru universitar și a unui tânăr adult gata să se dezvolte.

Deja familiarizat cu Italia din anii de liceu — când studia construcțiile și juca baschet profesionist — Luka a decis să se întoarcă pentru a o experimenta dintr-o perspectivă nouă. „Mi-am petrecut aproape jumătate din viață în Italia”, spune el, „dar Erasmus a fost prima mea experiență academică internațională oficială. Mi-a oferit șansa de a vedea totul diferit — ca student, ca gânditor, ca cineva gata să crească.”

Această decizie l-a condus la Bologna, unul dintre cele mai vibrante orașe universitare din Europa, unde participă în prezent la cursuri de administrație publică, securitate internațională, istoria doctrinelor politice și antropologie culturală. „Erasmus nu este doar o călătorie într-o altă țară – este o călătorie către sine”, își amintește Luka.

Un început complicat

Călătoria lui Luka cu programul Erasmus a început ca multe altele – cu acte. Mai întâi a aplicat la Universitatea Ca' Foscari din Veneția, dar cursurile nu se potriveau cu programul său din Banja Luka. O a doua rundă de aplicații i-a oferit un loc la Bologna, iar de data aceasta potrivirea academică a funcționat. Totuși, procesul a fost departe de a fi simplu.

„Aplicația a fost detaliată și solicitantă”, își amintește el. „Găsirea cursurilor potrivite, adunarea documentelor și respectarea termenelor limită au necesitat eforturi serioase.” Din fericire, sprijinul coordonatorilor facultății l-a ajutat să navigheze prin acest proces și, în curând, se pregătea pentru următorul capitol – viză, cazare, finanțe și adaptarea mentală la viața în străinătate.

„Chiar dacă vorbesc italiana, știam că lucrurile vor fi diferite. Mă așteptam la provocări, dar eram și entuziasmat. Știam că Erasmus mă va scoate din zona mea de confort.”

Printre cele mai dificile părți ale tranziției lui Luka a fost găsirea unei locuințe. Ca mulți studenți Erasmus, s-a confruntat cu chirii mari și cu riscul unor escrocherii. „Am fost înșelat odată”, recunoaște el. „M-a făcut foarte neliniștit în privința găsirii unui loc sigur în care să locuiesc.”

Dar o lovitură de noroc a schimbat totul – un student din Serbia m-a contactat, oferindu-mi o cameră într-un cartier liniștit din apropierea centrului orașului. „A fost ideal. Accesibil, liniștit și bine amplasat. M-a ajutat să mă concentrez pe studiu și să mă bucur de experiență, în loc să mă stresez din cauza logisticii.”

Din punct de vedere financiar, bursa Erasmus+ a acoperit o parte din costuri, dar nu toate. „Trebuie să planifici bine”, spune el. „Primele săptămâni sunt costisitoare – viză, asigurare, cheltuieli inițiale – așa că am folosit și niște economii personale. Bugetarea și răbdarea sunt esențiale, mai ales pentru că plățile burselor pot fi uneori întârziate.”

Bologna: un oraș al ideilor, cafelei și conexiunilor

Odată stabilit, Luka s-a cufundat rapid în energia studențească a Bolognei. „Este unul dintre cele mai mari orașe studențești din Italia. Oriunde te duci, oamenii sunt deschiși, curioși, gata să vorbească.”

Viața de zi cu zi a căpătat un ritm nou – cafeaua de dimineață la bar, plimbările de seară pe străzile istorice, conversațiile spontane cu studenți din întreaga lume. „Am întâlnit oameni din Brazilia, Liban, Franța, Elveția – chiar și câțiva din Bosnia și Herțegovina. M-am simțit ca acasă, chiar dacă eram atât de departe de ele.”

Din punct de vedere academic, Luka a considerat sistemul italian atât provocator, cât și plin de satisfacții. „Există mai multă independență, mai multă responsabilitate. Profesorii se așteaptă să gândești critic, să te implici în discuții, iar examenele sunt adesea eseuri sau proiecte de cercetare în loc de teste tradiționale.” La început, i se părea nefamiliar, dar s-a adaptat – și a prosperat.

Deși concentrarea sa a rămas asupra studiilor, Luka a profitat la maximum de timpul petrecut în afara sălii de clasă. „Am călătorit la Veneția, Florența, Rimini, San Marino… Fiecare oraș avea o atmosferă diferită. Veneția cu canalele ei, Florența ca un muzeu în aer liber, Rimini cu plaje nesfârșite – este uimitor câtă diversitate poți găsi într-o singură țară.”

Chiar și lucrurile familiare mi s-au părut din nou noi. „Știam italiana, dar am început să aud toate aceste dialecte și variații regionale. E uimitor cum limba reflectă cultura. Învățam în timpul orelor și în afara lor, în fiecare zi.”

Aștept cu nerăbdare vise mai mărețe

Pe măsură ce schimbul de experiență al lui Luka se apropie de sfârșit, el vede deja impactul pe termen lung al acestuia. „Mi-a schimbat modul în care privesc viitorul meu. Vreau să aplic la mai multe programe internaționale, poate chiar să urmez un masterat în străinătate. Am câștigat atât de multă încredere în capacitatea mea de a mă adapta și de a prospera într-un mediu diferit.”

Cea mai mare lecție a lui? Importanța ieșirii din zona de confort.

„Acest program nu se rezumă doar la cunoștințe academice. Este vorba despre independență, reziliență și construirea de punți între culturi. Este o experiență care te transformă.”

Pentru oricine nu este sigur dacă va aplica, Luka oferă acest sfat: „Fiți curajoși. Planificați bine, dar nu vă temeți de incertitudine. Creșterea pe care o veți experimenta merită fiecare provocare.”

El adaugă, zâmbind: „Cea mai bună parte? Într-o zi, îți vei da seama cât de departe ai ajuns – nu doar în studii, ci și în ceea ce privește cine ești.”

Cronologia programului Erasmus+ în Bosnia și Herțegovina

Erasmus+ din perspectiva unui profesor

În timp ce Vanesa și Luka abia își începeau călătoria academică în Italia prin intermediul programului Erasmus+, Bardhok Bashota mergea acolo cu un scop diferit – nu ca student, ci ca profesor, pentru a sta în fața clasei și a ține prelegeri. Da, Erasmus nu se oprește la mobilitatea studenților – își extinde acoperirea chiar asupra oamenilor care modelează viitorul acestor studenți.

De la susținerea de prelegeri în Italia, Austria, România și Germania, până la scrierea de articole pentru reviste de top din lume, călătoria profesorului Bashota în cadrul programului Erasmus+ a fost un pașaport nu doar peste granițe, ci și peste idei. Pentru profesorul de științe politice și prodecanul Facultății de Filosofie a Universității din Pristina, fiecare vizită a fost o șansă de a măsura locul Kosovo în peisajul academic global.

Profesorul Bardhok Bashota predă în timpul unui program Erasmus+.

Prima sa întâlnire cu programul Erasmus+ datează din 2016, când a vizitat Universitatea Çukurova din Adana, Turcia. La acea vreme, Bashota făcea parte din corpul academic de la Colegiul Iliria, o universitate privată din Kosovo. „Era un program agribase și eram acolo să vorbesc despre politica agricolă”, spune el.

Spre deosebire de schimburile de studenți, care se întind adesea pe parcursul a mai multor luni, mobilitățile didactice pentru profesori sunt de obicei scurte și intensive – durează de obicei aproximativ o săptămână – și sunt în principal profesionale, mai degrabă decât culturale.

Bashota în fața studenților internaționali.

Fiecare vizită, spune Bashota, a adus experiențe unice, ceea ce i-a făcut dificilă alegerea uneia preferate. Deși le-a găsit pe toate îmbogățitoare, el observă că experiențele au variat adesea în funcție de clasamentul universității și de nivelul academic al studenților.

„Depinde de instituție, de reputația și locația acesteia. Desigur, predarea la Universitatea din Liège, Belgia, este diferită – studenții la științe politice de acolo sunt la un nivel diferit în comparație cu Universitatea Çankiri din Turcia, care se concentra pe domenii tehnice, în timp ce științele sociale erau mai simbolice”, spune el.

Aceste schimburi au fost incredibil de recompensatoare pentru el, în ceea ce privește stabilirea de conexiuni și extinderea cunoștințelor sale. El menționează că după fiecare vizită, se întoarce cu ceva nou – fie că este vorba de o lucrare literară pe care nu o mai întâlnise înainte, fie de metode de predare pe care le-a preluat de la alți profesori.

„Fără îndoială, m-am simțit mai împlinit și mai informat (după vizite). Am discutat cu alți colegi despre o metodologie de predare, am fost informat despre existența unei literaturi, am făcut schimb de idei, am primit informații mai detaliate despre țara în care am mers, despre cultură, despre politica lor externă și despre tot ceea ce caracterizează acea țară.”

Pentru profesorul Bashota, un alt aspect crucial al acestor vizite este oportunitatea de a reflecta și de a face comparații — de a observa cât de bine informați sunt studenții pe o anumită temă și de a evalua care este poziția sa, ca profesor, în raport cu ei.

Pentru o țară precum Kosovo, unde expunerea academică internațională rămâne limitată, Bashota consideră Erasmus+ ca fiind una dintre căile rare și esențiale pentru creșterea profesională. „Simbolic vorbind, este singura modalitate de a «atinge» evoluțiile internaționale cu propriile mâini.”

Implicarea sa în programul Erasmus+ nu s-a limitat la predare. De asemenea, a participat ca cercetător la proiectul „Linking to Europe at the Periphery” (LEAP) – o inițiativă de trei ani care explorează modul în care integrarea UE a fost predată, învățată, experimentată și contestată la „periferie”, concentrându-se pe cazurile Turciei, României, Kosovo, Georgiei și Ucrainei.

„A fost una dintre cele mai frumoase experiențe”, spune el cu mândrie. „Timp de trei ani, am publicat în reviste de top, am organizat conferințe, am trimis studenți în vizite și am organizat sesiuni în cadrul cărora studenții la științe politice au concurat la Universitatea Çankiri. De asemenea, am invitat studenți de la alte universități din Priștina și am organizat cea mai mare conferință organizată vreodată de Facultatea de Filosofie. Proiectul ne-a conectat cu adevărat cu lumea”, spune Bashota.

Pentru studenții kosovari, care au adesea oportunități limitate de a călători în țări europene, programul Erasmus oferă o șansă unică de a se cufunda în culturi noi. Pentru profesori, însă, această expunere culturală este mai puțin pronunțată. Unele dintre țările pe care Bashota le-a vizitat prin intermediul programului Erasmus erau țări în care călătorise deja, așa că el observă că nu a experimentat șocurile culturale tipice.

Totuși, el reflectă cu atenție asupra modului în care percepțiile sale au evoluat înainte și după vizitele sale. Provenind dintr-o țară mică precum Kosovo, care a ieșit dintr-un război acum 26 de ani, el mărturisește că a idealizat cândva universitățile europene.

Totuși, după ce le-a experimentat direct, și-a dat seama că Universitatea din Priștina nu este atât de în urmă pe cât crezuse, în special în domeniul științelor sociale. Această schimbare de perspectivă l-a făcut să se simtă mai încrezător și mai liniștit.

„Înainte de prima mea vizită din 2016, idealizam universitățile din afara zonelor vorbitoare de limbă albaneză, în special din cauza glorificării postbelice a personalului străin. Dar, după ce am vizitat universități din Austria, Italia și Belgia, am văzut că nu există o diferență majoră. Știința este universală, iar studenții sunt similari – ai noștri erau uneori chiar mai buni. Așa că mi-am dat seama că nu suntem atât de mult în urmă, mai ales în științele sociale, nu vorbesc despre comparabilitatea Kosovo în ceea ce privește științele naturale și exacte”, adaugă el.

Cum funcționează Erasmus+ pentru personal

Pentru personalul care lucrează în domeniul educației, Erasmus+ oferă două oportunități diferite: mobilitate didactică și mobilitate de formare. În timp ce activitatea didactică impune profesorilor să susțină cursuri la o instituție de învățământ din străinătate, perioadele de formare în străinătate pot consta în observarea la locul de muncă, perioade de observare, cursuri de dezvoltare profesională sau evenimente specifice de consolidare a competențelor.

Bashota explică faptul că procesul de selecție pentru călătoriile Erasmus se desfășoară în diverse moduri, iar la Universitatea din Priștina acesta a evoluat în funcție de Regulamentul de mobilitate. După cum descrie el, cele mai comune metode includ cooperarea directă cu instituțiile relevante sau prin anunțuri făcute de universitate.

„De obicei, anunțurile sunt făcute pe profil, de exemplu, UP are acorduri cu multe universități și una dintre ele, presupun, publică un apel pentru programul de științe politice, pentru că nu putem aplica dacă este vorba de programul de asistență medicală sau medicină”, spune profesorul Bashota.

Aceste oportunități sunt deosebit de atractive pentru tânăra generație de profesori, așa cum observă Bashota, deoarece aceștia tind să aibă mai mult timp liber, mai puține obligații și un simț al curiozității mai mare. În domeniul științelor politice, el menționează că există de obicei doar unul sau două anunțuri pe an, așa că, având în vedere numărul mare de membri ai facultății, oportunitățile de călătorie sunt limitate. În ceea ce privește mobilitatea didactică, profesorii sunt obligați să susțină 8 ore de prelegeri, subiectele reflectând în mare măsură domeniile lor de specializare.

Când aplicăm, completăm un formular în care specificăm subiectele și datele în coordonare cu coordonatorul instituției gazdă, iar subiectele sunt apoi atribuite. De exemplu, un profesor de la universitatea pe care o vizitați v-ar putea informa că are planificată o sesiune despre perspectiva UE asupra extinderii către Balcanii de Vest în săptămâna vizitei dumneavoastră, așa că veți pregăti și susține o prelegere pe această temă.

Lobby prin intermediul Erasmus

Un alt impact semnificativ al programului Erasmus+ , în special pentru țările mici precum Kosovo, este rolul său în plasarea țării pe hartă prin intermediul acestor vizite. Din experiența sa, Bashota observă că studenții aveau, în general, puține cunoștințe despre Kosovo . Drept urmare, pe lângă faptul că a învățat despre țările pe care le-a vizitat, a profitat de aceste oportunități pentru a-i educa și informa pe alții despre propria țară, la fel ca un ambasador.

„În general, aveau foarte puține cunoștințe despre Kosovo . Chiar dacă studiază relațiile internaționale, au portretizat Kosovo ca pe o țară mică, o țară încă contestată, o societate post-conflict, dar nu aveau o imagine clară. Adesea nici măcar nu știau ce țări se învecinează cu Kosovo.”

Această poveste a fost scrisă în colaborare de Magdalena Gligić din Bosnia și Herțegovina, Ardit Ramadani din Macedonia de Nord și Vlera Shabani din Kosovo. Fiind un proiect transfrontalier, reprezintă efortul nostru comun de a reuni perspective din diferite părți ale Balcanilor de Vest, subliniind importanța colaborării și a înțelegerii reciproce dincolo de granițe.