Signal a apărut pe prima pagină a ziarelor când au apărut rapoarte conform cărora membri ai administrației Donald Trump l-au folosit pentru a discuta despre strategiile de bombardare din Yemen – doar pentru a adăuga accidental un jurnalist de la The Atlantic în conversația lor. Incidentul a ridicat mari îngrijorări de securitate, dar a subliniat și cât de multă încredere au politicienii în această aplicație.

Confidențialitatea de neegalat a aplicației Signal garantează că fiecare mesaj, apel și fotografie sunt criptate end-to-end, ceea ce înseamnă că nimeni, nici măcar Signal în sine, nu le poate accesa. În plus, Signal funcționează ca o organizație non-profit și independentă, spre deosebire de WhatsApp, care este deținută de Meta.

Acest lucru face ca Signal să fie potențial mai de încredere pentru conversațiile sensibile. În cele din urmă, codul open-source al Signal permite experților în securitate cibernetică să verifice măsurile sale de securitate.

Chiar și instituții precum Parlamentul European și Comisia Europeană au recomandat oficial utilizarea Signal pentru comunicarea securizată, în special în contextul creșterii amenințărilor cibernetice.

Dilema criptării – confidențialitate versus aplicarea legii

În timp ce politicienii și oficialii guvernamentali apreciază Signal pentru caracteristicile sale de confidențialitate, agențiile de aplicare a legii îl consideră o problemă majoră. Deoarece Signal nu stochează datele utilizatorilor, autoritățile nu pot accesa nicio înregistrare – nici măcar în cadrul anchetelor penale.

În schimb, WhatsApp, deși oferă și criptare end-to-end, partajează metadate (cum ar fi cine contactează pe cine și cât de des) cu autoritățile. Signal, pe de altă parte, nu stochează practic nicio informație, ceea ce face imposibilă recuperarea informațiilor de către agenții precum FBI.

Acest lucru face din Signal instrumentul perfect nu doar pentru politicieni, ci și pentru jurnaliștii și activiștii din întreaga lume care se bazează pe acesta pentru a-și proteja sursele și discuțiile.

Tehnologia politică eșuează – când criptarea nu este suficientă

În ciuda utilizării aplicațiilor securizate, politicienii fac adesea erori umane care le expun informațiile sensibile. Accidentul administrației Trump cu Signal nu a fost un caz izolat. Iată câteva alte eșecuri de mare amploare:

  • E-mailurile lui Hillary Clinton (2016) – Scurgerea de informații despre e-mailurile sale de campanie ar fi putut juca un rol în pierderea alegerilor prezidențiale.
  • Spargerea datelor din campania lui Donald Trump (2024) – Se pare că hackerii au accesat e-mailurile din campania lui Trump. Deși republicanii au dat vina pe Iran, acest lucru nu a fost niciodată confirmat oficial.

Prim-ministrul Mexicului, atacat de hackeri (2024) – E-mailurile private și datele telefonice ale Claudiei Sheinbaum au fost furate de infractori cibernetici.

Politicienii europeni, sub atac

Infractorii cibernetici nu vizează doar politicienii americani. În ultimii ani, lideri europeni de rang înalt au căzut, de asemenea, victime ale hackerilor:

În 2024, conturile de socializare ale unor oficiali și parlamentari ai guvernului britanic au fost piratate. Un atac similar din 2016 l-a vizat pe liderul laburist Jeremy Corbyn, al cărui cont a fost folosit pentru a posta conținut ofensator.

În 2025, contul președintelui Germaniei a fost preluat de hackeri care au postat o imagine cu Hitler alături de Mussolini. Anterior, în 2019, o încălcare masivă a datelor a expus informații sensibile ale cancelarului Angela Merkel și ale majorității politicienilor germani – cu excepția celor din partidul de extremă dreapta AfD.

Scandalul scurgerilor de date din Italia din 2024 a dezvăluit că hackerii au furat date personale de la peste 800.000 de persoane, inclusiv de la președintele Sergio Mattarella. Încălcarea a rămas nedetectată ani de zile.

Un scandal de e-mailuri din Polonia, sub fostul guvern conservator PiS, a implicat o presupusă scurgere de mesaje de la fostul șef al cabinetului prim-ministrului, documente apărute pe Telegram și Twitter. Deși autenticitatea lor nu a fost niciodată confirmată, scurgerile de informații au stârnit controverse politice.

De asemenea, în 2023, prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, și-a dezvăluit în mod neintenționat codul PIN al telefonului în fața camerelor de filmat în timpul unei sesiuni parlamentare, repetând o gafă anterioară din 2011, când un autocolant de laptop a afișat parola unui prim-ministru.

Politicienii și dark web-ul: o realitate tulburătoare

Un studiu realizat de firma de securitate Proton a dezvăluit că adresele de e-mail ale peste 4.300 de politicieni din UE și SUA au fost divulgate pe dark web. Multe dintre aceste breșe de securitate au avut loc deoarece oficialii și-au folosit adresele de e-mail de serviciu pentru autentificări personale, ceea ce i-a făcut vulnerabili atunci când site-urile web erau sparte.

Printre cele mai afectate s-au numărat Parlamentul Regatului Unit (68% dintre parlamentari expuși), Parlamentul European (44%) și Danemarca (41%).

Chiar și în SUA, 1 din 5 angajați care lucrează pentru politicieni de rang înalt și-au fost compromise acreditările de e-mail.

Vor învăța politicienii vreodată?

Istoria a arătat că nici cele mai sigure instrumente nu îi pot proteja pe politicieni de ei înșiși. Fie că este vorba de utilizarea unor parole slabe, adăugarea din greșeală a persoanelor greșite la chat-uri secrete sau expunerea informațiilor personale, multe dintre aceste eșecuri de securitate cibernetică se datorează erorilor umane.

Având în vedere creșterea numărului de atacuri cibernetice în fiecare an, politicienii trebuie să se trezească și să ia mai în serios securitatea digitală. Indiferent de aplicația de mesagerie pe care o folosesc – Signal, WhatsApp sau altele – practicile bune de securitate cibernetică sunt esențiale pentru a evita următorul mare scandal politic.

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.