Schimbările climatice reduc drastic debitul râurilor în mare, cu consecințe potențial devastatoare pentru viața marină, pescuit și comunitățile de coastă care depind de acestea.

În întreaga Europă, stresul hidric a devenit o problemă presantă, dar efectele sale lovesc în mod deosebit regiunea mediteraneană. Astăzi, aproximativ 20% din teritoriul Europei și 30% din populația sa sunt deja afectate de deficitul de apă – iar cifrele sunt în creștere.

Râurile seacă – și nu este doar o problemă de vară

Ce se află în spatele scăderii cantității de apă dulce care se scurge în Marea Mediterană? Este vorba despre o combinație de schimbări climatice, utilizarea excesivă a resurselor naturale și cererea tot mai mare de apă. Însă proiecțiile prezintă o imagine și mai alarmantă.

Dacă temperaturile globale cresc cu 4°C față de nivelurile preindustriale – cel mai pesimist scenariu climatic – debitul râurilor în Marea Mediterană ar putea scădea cu până la 41%. Acest lucru ar perturba grav echilibrul delicat al ecosistemelor costiere și ar avea impacturi economice și sociale de amploare.

Râul Po: Un simbol al crizei apei din Europa

Fluviul Po din Italia – cel mai lung fluviu din țară și o sursă cheie de apă dulce pentru Marea Mediterană – a dat deja semne clare de dificultate. Între 2001 și 2023, volumul său de apă a scăzut cu aproape jumătate, de cel puțin cinci ori.

Practic, în 2022, râul a atins un minim, debitul său scăzând la doar 39% din valoarea normală. Și nu este vorba doar despre acest râu; și alte râuri din sudul Europei au aceeași problemă, indicând o problemă majoră cu apa în întreaga zonă.

De ce este importantă apa dulce pentru mare

Când râurile aduc mai puțină apă dulce în mare, ele livrează și mai puțini nutrienți – elementele esențiale ale vieții marine. Acest lucru poate reduce productivitatea primară, procesul prin care organisme minuscule precum fitoplanctonul produc biomasă prin fotosinteză. O scădere de doar 10% a acestei productivități se poate răspândi pe întregul lanț trofic marin.

Mai puțin fitoplancton înseamnă mai puțin zooplancton, care perturbă lanțul trofic al peștilor, păsărilor marine și animalelor marine mai mari. Experții cred că vom asista la o scădere de aproximativ 6% a numărului total de pești din Marea Mediterană. Dar atenție, unele locuri precum Marea Adriatică și Marea Egee ar putea fi afectate mult mai puternic, poate chiar o scădere de 35%.

Mai puțini pești, probleme mai mari

Marea Adriatică și Marea Egee sunt două dintre zonele cele mai piscicole din Mediterană. O scădere accentuată a populațiilor de pești ar afecta puternic comunitățile de coastă – în special pe cele care se bazează pe pescuit pentru venituri și securitate alimentară.

Dar acesta nu este singurul pericol. Apa dulce afectează, de asemenea, salinitatea și temperatura apelor de coastă – factori cheie pentru reproducerea peștilor. Unele specii marine se pot adapta la condițiile în schimbare, dar peștii importanți din punct de vedere comercial, cum ar fi tonul roșu și macroul, s-ar putea confrunta cu dificultăți în supraviețuirea în medii modificate.

Consecințele economice: mai mult decât niște pești pierduți

Impactul economic al diminuării stocurilor de pește ar putea fi enorm. Pierderile din sectorul pescuitului ar putea ajunge la 4,7 miliarde de euro pe an. În unele regiuni, precum Marea Adriatică și Marea Egee, pierderile ar putea depăși valoarea actuală a capturilor anuale, punând întreaga industrie a pescuitului în pericol de colaps.

Și nu se oprește aici. Turismul – un motor economic major în Mediterana – ar putea avea de suferit și el dacă ecosistemele marine se degradează. Pierderea biodiversității și a frumuseții naturale ar face regiunea mai puțin atractivă pentru vizitatori, amenințând mii de locuri de muncă în turism și ospitalitate.

Este Strategia UE pentru reziliența apei soluția?

Recunoscând pericolul tot mai mare, Uniunea Europeană ia măsuri. O inițiativă majoră aflată în curs de elaborare este Strategia pentru reziliența apei , pe care Comisia Europeană o pregătește pentru 2025.

UE încearcă să rezolve problemele legate de apă din Mediterana printr-o nouă strategie pentru o mai bună gestionare a apei, pentru a opri inundațiile și a face față secetei. Dar aceasta va funcționa doar dacă toate țările din UE își unesc forțele și pun în aplicare planul.

Așadar, pentru a rezolva problema apei din Marea Mediterană, experții cred că trebuie să analizăm imaginea completă a apei, cum ar fi râurile, lacurile și marea, toate conectate.

Legislația UE, precum Directiva privind tratarea apelor uzate urbane și Directiva-cadru privind apa, subliniază importanța protejării ecosistemelor de apă dulce. Cu toate acestea, există o lacună evidentă în protejarea mediilor marine de impactul deficitului de apă dulce.

Legislația actuală a UE pune accent pe protejarea ecosistemelor de apă dulce, dar încă se observă o lipsă evidentă de atenție acordată protejării mediilor marine de consecințele deficitului de apă dulce.

De ce ar trebui să-ți pese?

Pentru că nu este vorba doar despre pește sau vacanțe de vară – este vorba despre viitorul a milioane de oameni, al unor ecosisteme întregi și al rezistenței climatice a continentului nostru.

Indiferent dacă locuiți pe malul mării sau la sute de kilometri distanță, ceea ce se întâmplă în Mediterana ne afectează pe toți. Înțelegerea crizei este primul pas. Acționarea împreună în consecință este următorul pas.

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.