O scurtă introducere în jurnalismul constructiv

Obiectivele și șansele jurnalismului constructiv în peisajul media actual

„Oamenii chiar nu mai vor să consume produsul nostru”, spune Lisa Urlbauer, ea însăși jurnalistă, în timp ce discută despre negativitatea actuală din jurnalism și impactul asupra publicului.
Pentru ea, un răspuns important la această problemă oferit de jurnalismul constructiv constă în prezentarea de noi povești. „Oamenii trebuie să vadă, să simtă sau să audă ceva diferit”, spune ea. „Și există atât de multe povești de spus.”
Pentru ea, un obiectiv principal al jurnalismului constructiv este de a crea o imagine mai completă a poveștilor spuse, oferind mai multe perspective și încurajând o relatare nuanțată. Și, privind ultimul aspect al jurnalismului constructiv – încurajarea unui dialog constructiv -, „ne poate ajuta cu adevărat, și pe noi, ca și consumatori de știri, atunci când jurnaliștii își asumă mai mult rolul de moderatori pentru a fi cu adevărat informați despre discursul public. Pentru că adesea, chiar și atunci când ne gândim la talk-show-uri, de exemplu, acestea sunt despre a da vina pe oameni, despre a identifica cine a greșit, ceea ce ar putea avea un anumit efect – dar nu are cu adevărat un efect de durată. Chiar dacă îți dai seama cine a greșit, tot nu scapi de această greșeală.”

Așadar, în loc să se fixeze pe greșelile trecutului, jurnalismul constructiv se concentrează pe întrebarea: „Acum ce facem?”. Acesta pune accent pe conexiuni și posibile soluții. Cercetările susțin abordarea Jurnalismului Constructiv, așa cum se arată în a douăsprezecea ediție a „Media Perspektiven” din 2022, o platformă online de cercetare media furnizată de postul public de radiodifuziune ARD din Germania. Prin urmare, cercetătorii au ajuns la concluzii relativ clare că jurnalismul constructiv are un efect pozitiv asupra reacțiilor emoționale și sensibilităților, îmbunătățind totodată rezistența publicului. Un alt aspect pozitiv menționat este creșterea semnificativă a încrederii în mass-media, care este descrisă și ca un posibil rezultat pozitiv al Jurnalismului Constructiv de către Institutul Reuters – afirmând, apropo, că în prezent, încrederea în știri este, de asemenea, de 40% la nivel mondial.

Klaus Meier, jurnalist și specialist în comunicare german, prezintă beneficiile jurnalismului constructiv pe trei niveluri:

Micro – publicul s-ar simți mai bine dacă ar experimenta speranță și soluții în reportaj.
Meso – companiile media creează o conexiune mai bună și, prin urmare, o acoperire mai mare către publicul lor
Macro – posibile soluții și perspective pentru problemele sociale care ar putea avea un impact asupra progresului societății/un impuls pentru angajament social și imitație.

Urlbauer subliniază, de asemenea, beneficiile pentru jurnaliști, deoarece aceștia înșiși „se simt foarte copleșiți de știrile pe care le-au produs, deoarece se află în prima linie”.
În timp ce le prezintă jurnaliștilor ce oferă jurnalismul constructiv, cum ar fi cercetarea pentru a găsi soluții, ea observă: „Acest lucru îi poate motiva cu adevărat pe oameni, auzim adesea asta de la jurnaliștii cu care colaborăm mai îndeaproape”.

Dar nu toate părțile ar putea vedea lucrurile în acest fel.

Critici, provocări și răspunsuri

În timpul implementării conceptului la ziarul german „Sächsische Zeitung” în 2016, redacția a întâmpinat o oarecare opoziție. Oliver Reinhard, șef adjunct al secțiunii de articole, își amintește că colegii au criticat conceptul numindu-l „albăire”.
Potrivit lui Peter Bro, profesor universitar, doctor în filosofie și director al centrului de Jurnalism de la Universitatea din Danemarca de Sud, criticile aduse jurnalismului constructiv includ faptul că este prea pozitiv/insuficient de critic, apropierea de activism și o definiție neclară. Pe lângă acestea din urmă, Institutul Reuters consideră că rădăcinile acestei provocări pentru jurnalismul constructiv rezidă într-o lipsă de precizie conceptuală, deoarece primii susținători nu au clarificat prea bine conceptul, ceea ce a dus la interpretări și practici variate.

Însă criticile conform cărora jurnalismul constructiv este prea pozitiv au fost respinse de susținători – deoarece jurnalismul constructiv nu își propune să nu fie critic sau să excludă problemele din reportajele sale. Sau, așa cum spune Institutul Reuters, nu este vorba despre concentrarea exclusivă pe știrile „care te fac să te simți bine”. Mai degrabă, își propune să ofere o perspectivă mai echilibrată, acoperind răspunsurile la probleme, mutând astfel punctul central de la probleme la soluții.
Lisa Urlbauer subliniază, de asemenea, cât de important ar fi să se arate limitele soluțiilor. Deși se prezintă posibile soluții, adesea problema nu este rezolvată 100%, „dar oamenii au venit cu o mulțime de idei și adesea oamenii sunt mai surprinși de ce acestea nu sunt răspândite – de exemplu, din cauza voinței politice.”

Sächsische Zeitung este acum cunoscută pentru implicarea activă a principiilor jurnalismului constructiv în activitatea sa. La acest ziar, acesta este văzut acum ca o mentalitate. Implementarea conceptului necesită efort, dar recompensele pot fi substanțiale: „Dacă dedici timp și spațiu unor noi perspective, ai putea ajunge la noi publicuri”, așa cum spune Lisa Urlbauer.

„Îl poți face al tău”

Așa cum am menționat anterior, definiția jurnalismului constructiv duce lipsă de precizie, permițând o gamă largă de interpretări. În acest sens, Lisa Urlbauer încurajează jurnaliștii nu neapărat să urmeze metodele prescrise întocmai, ci mai degrabă să se implice critic în propriile relatări: „Uitați-vă la poveștile voastre. Gândiți-vă dacă lipsește ceva. Vorbiți cu oamenii. Vorbiți cu ei despre ce povești și-ar fi dorit să le spunem.”
În același timp, ea recunoaște că fiecare redacție funcționează diferit. Când vine vorba de jurnalism constructiv, ea subliniază: „îl poți face al tău”.