Într-un moment în care relațiile transatlantice se clatină din nou sub presiunea turbulențelor politice din Statele Unite, China profită de oportunitatea de a-și remodela relațiile cu un jucător european cheie.

Germania — cea mai mare economie a Uniunii Europene — a devenit centrul manevrelor strategice ale Chinei, miza fiind influența asupra întregului continent și viitorul lanțurilor globale de aprovizionare cu metale din pământuri rare. Comerțul dintre China și Germania se apropie în acest an de 186 de miliarde de euro anual, depășind ușor valoarea comerțului Germaniei cu Statele Unite (aproximativ 184,7 miliarde de euro). Acest fapt, adesea trecut cu vederea în dezbaterea publică, ilustrează amploarea interdependenței economice reciproce — precum și potențialul pe care China îl vede în Germania ca o poartă de acces către Europa.

Dezgheț după luni de tensiuni

În urmă cu doar câteva luni, dialogul dintre Germania și China părea înghețat. O dispută privind restricțiile impuse de China la exportul de cipuri și elemente din pământuri rare a dus la anularea unei vizite a ministrului german de externe, Johann Wadephul, în toamnă. China, care anunțase anterior sancțiuni asupra anumitor metale din pământuri rare, a semnalat că o reducere a tensiunilor nu va fi nici rapidă, nici simplă. Cu toate acestea, retragerea s-a produs rapid.

În culisele summitului G20 de duminică (23 noiembrie), premierul chinez Li Qiang l-a asigurat pe cancelarul Friedrich Merz în timpul discuțiilor că „China și Germania sunt parteneri economici și comerciali importanți”, subliniind necesitatea reconstruirii încrederii și „extinderii dialogului în sectoarele industriale strategice”. În același timp, vicepremierul He Lifeng – un arhitect cheie al politicii economice a Chinei – s-a întâlnit cu ministrul german de finanțe, Lars Klingbeil. Simultan, Wadephul a convenit asupra unei noi date pentru vizita sa la Beijing cu ministrul chinez de externe, Wang Yi.

Ritmul acestor acțiuni sugerează că ambele părți au considerat o escaladare suplimentară ca fiind neprofitabilă – în special China, care, confruntându-se cu un conflict comercial cu SUA, are nevoie urgentă de aliați și clienți stabili în Europa.

China își schimbă tactica

În ultimele luni, o schimbare subtilă, dar vizibilă, a fost vizibilă în politica Chinei față de Europa. În loc să se concentreze pe relațiile cu instituțiile UE – din ce în ce mai protecționiste și critice în ceea ce privește aspecte precum drepturile omului sau transparența investițiilor – China acordă prioritate discuțiilor bilaterale cu state membre cheie. Germania, cu tradiția sa pragmatică de politică economică, este un punct de contact natural pentru China.

Acest lucru este valabil mai ales acum, când noul guvern din Germania, condus de Merz, semnalează disponibilitatea de a adopta o abordare mai realistă, orientată spre afaceri, față de Asia. Li Qiang a sugerat în mod explicit că speră că Germania va „elimina interferențele și presiunile” – o referire subtilă la presiunea tot mai mare a SUA asupra partenerilor europeni de a limita contactele cu China.

O nouă fereastră pentru China?

Încălzirea strategică a relațiilor cu Germania ridică o întrebare fundamentală: ar putea o mai strânsă apropiere a relațiilor sino-germane să semnaleze o relaxare a tensiunilor dintre China și UE? Pe de o parte, Germania – fiind cea mai puternică economie a blocului – exercită o influență enormă asupra politicii comerciale și industriale a UE. O potențială „resetare” germană cu China ar putea astfel deschide calea pentru o dezghețare mai amplă a relațiilor Europei cu China.

Pe de altă parte, China ar putea folosi Germania ca pe un punct de sprijin — încercând să slăbească unitatea europeană în fața radicalizării politicii SUA și a presiunii protecționiste crescânde din partea UE. Dacă Germania începe să-și urmărească în mod constant propriile interese economice naționale, acest lucru ar putea duce la o divergență în strategia UE față de China.

Problema metalelor rare apare și ea în plan secund — esențiale pentru producția de baterii, semiconductori și infrastructură energetică. Decizia Chinei de a relaxa sancțiunile și de a da un semnal de deschidere față de Germania nu este o coincidență, deoarece acest stat membru al UE are cea mai mare influență asupra reglementărilor elaborate de instituțiile UE privind industria tranziției verzi.

Un nou capitol în Europa?

Vizita lui Merz în China — așteptată în următoarele săptămâni — ar putea deveni un punct de cotitură. O întâlnire cu Xi Jinping nu numai că va testa noul guvern german, ci va trimite și un semnal întregii UE cu privire la intenția Germaniei de a continua linia actuală de solidaritate europeană sau de a urma o realpolitik pragmatică în stilul fostelor guverne ale Angelei Merkel.

Indiferent de deciziile luate, un lucru a devenit clar: China își vede viitorul influenței în Europa trecând prin Germania. Și dacă Germania decide că, în fața turbulențelor globale, merită să aprofundeze cooperarea cu China, echilibrul puterii pe continent s-ar putea schimba mai repede decât se așteaptă oricine.

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.