Următorii pași după protest: următoarea încercare de alegeri a Bulgariei

O țară în stagnare

În ultimii ani, Bulgaria a intrat într-o stare de stagnare în mai multe domenii. Criza politică s-a extins mult dincolo de parlament, afectând domenii cheie precum sistemul judiciar, amânând reforme esențiale și încetinind absorbția fondurilor UE. Cel mai recent, Bulgaria a fost chiar martora unor rețineri parțiale ale fondurilor UE după ce nu a implementat reforme judiciare și anticorupție cheie, ilustrând clar modul în care blocajul politic se traduce acum direct în consecințe economice.

Un ciclu electoral fără sfârșit

Din 2021, au avut loc multiple alegeri parlamentare, însă niciuna nu a produs un guvern stabil și durabil. Modelul care s-a repetat la fiecare alegere este în mare parte același: niciun partid nu obține o majoritate suficientă (121 din 240 de locuri), încep negocierile de coaliție și, în cele din urmă, eșuează din cauza diviziunilor ideologice profunde, a neîncrederii reciproce dintre partide și a disputelor persistente privind corupția și reforma judiciară. Prezența actorilor politici asociați cu acuzații de corupție – inclusiv persoane sancționate la nivel internațional – a adâncit și mai mult neîncrederea dintre partide și a complicat negocierile de coaliție. În special, politicianul bulgar Delyan Peevski a fost sancționat de Departamentul Trezoreriei SUA în temeiul Legii Magnitsky Globale în 2021 pentru presupusa implicare în corupție, trafic de influență și abuz asupra instituțiilor publice. Drept urmare, negocierile se prăbușesc, trimițând țara din nou la urne.

După cum s-a subliniat într-o analiză a Centrului Wilson, Bulgaria a organizat cele șapte alegeri parlamentare din aprilie 2021 în octombrie 2024, publicul așteptând deja un alt vot la scurt timp după aceea. Rezultatele au arătat puține sau deloc schimbări semnificative în distribuția puterii, repetând în cele din urmă rezultatele alegerilor anterioare și consolidând fragmentarea politică între partide.

Această repetiție nu numai că a blocat guvernul, dar a și întărit apatia și neîncrederea publică. Același raport evidențiază o prezență la vot record de 34,4% în iunie 2024, alături de îngrijorări crescânde cu privire la integritatea alegerilor și cumpărarea de voturi, slăbind și mai mult încrederea în instituțiile politice. În timp, acest lucru a creat un ciclu auto-întăritor: alegerile repetate nu reușesc să creeze schimbări, iar lipsa schimbării descurajează participarea, crescând astfel influența relativă a practicilor de cumpărare a voturilor. 

Urmările protestului

Pe 26 noiembrie 2025 a avut loc primul dintre numeroasele proteste care au avut loc cu luni înainte de alegerile viitoare — rezultatul frustrării acumulate a bulgarilor față de sistem. Declanșatorul manifestării masive de nemulțumire a guvernului a fost bugetul propus pentru 2026, care s-a confruntat cu opoziția publică din cauza creșterilor planificate ale contribuțiilor la asigurările sociale și ale impozitelor pe dividende, menite să sprijine cheltuieli publice mai mari. Aceste măsuri ar fi amplificat tensiunile existente, dar sub ele se află problema centrală nerezolvată: reforma judiciară. Problema controlului asupra biroului procuraturii a subminat în mod repetat guvernele de coaliție și a creat o neîncredere de lungă durată între actorii politici .

O mare parte din furia publică a fost îndreptată către Delyan Peevski, a cărui influență în politică a persistat în ciuda instabilității politice a țării. Deși partidul său nu obține o cotă dominantă din voturi, acesta s-a poziționat în repetate rânduri ca un factor decisiv de susținere în formarea guvernului, în special, alături de GERB. De exemplu, în urma alegerilor din 2024, GERB a obținut cea mai mare parte a voturilor, dar a fost departe de a obține majoritatea, necesitând sprijin extern pentru a guverna. Acest sprijin a venit parțial din partea partidului lui Peevski, care s-a angajat public să susțină guvernul, în ciuda faptului că nu este un partener formal de coaliție. Acest model – în care un partid cu o pondere electorală mai mică devine important în aritmetica coaliției – i-a oferit lui Peevski mult mai multă putere și influență decât cota sa de voturi. Astfel, influența politică în Bulgaria se dovedește frecvent că nu este determinată de forța electorală, ci de capacitatea de a coopera între liniile de partid , de obicei în culise, chiar dacă în public acestea se opun reciproc. Drept urmare, deși Peevski a devenit un simbol al corupției, relevanța sa continuă reflectă o problemă sistemică mai profundă, mai degrabă decât un caz izolat.

Odată cu protestele, însă, ceva s-a schimbat. Protestele au contribuit la o creștere vizibilă a conștientizării politice, în special în rândul tinerilor. Demonstrațiile nu se mai concentrează pe o singură problemă, ci acoperă o serie de preocupări – de la violența domestică la nedreptatea judiciară și responsabilitatea politică. Ceea ce le leagă este un sentiment tot mai mare că aceste probleme nu sunt izolate, ci fac parte din aceeași problemă structurală. Acest lucru a creat un răspuns public mai unificat la nedreptate, chiar dacă această unitate nu s-a tradus încă pe deplin în rezultate electorale.

În urma acestui val de presiuni, guvernul Jelyazkov a demisionat, ceea ce a dus încă o dată la formarea unui guvern interimar. Aceasta ridică o întrebare importantă: oare această schimbare elimină cu adevărat influența unor figuri precum Peevski? Răspunsul nu este atât de simplu. Rolul său a depins adesea mai puțin de pozițiile formale și mai mult de capacitatea sa de a valorifica rezultatele electorale în cadrul negocierilor de coaliție. Atâta timp cât această structură rămâne, influența sa nu dispare pur și simplu. Protestele au făcut problema vizibilă, dar vizibilitatea în sine nu o demontează – și exact asta este ceea ce este acum în joc în următoarele alegeri.

Mii de oameni se adună în centrul Sofiei pentru a protesta împotriva stagnării politice și a corupției, reflectând frustrarea publică crescândă față de criza actuală din Bulgaria.

Un jucător nou în joc

O evoluție importantă în acest ciclu electoral este mișcarea politică a lui Rumen Radev, care, în urma demisiei sale, a inițiat crearea propriului proiect politic, Bulgaria Progresistă. Campania sa a generat deja un avânt semnificativ, primele proiecții sugerând că partidul ar putea obține peste 30% din voturi , ceea ce ar putea remodela peisajul politic și ar putea elimina partidele mai mici din parlament.

Proiectul se prezintă ca o coaliție anticorupție de centru-stânga, care reunește formațiuni precum Mișcarea Poporul Nostru, Partidul Social Democrat și mișcarea social-democrată. Listele sale de candidați includ un amestec de politicieni locali, foști oficiali regionali, profesioniști din domeniul juridic și personalități din domeniul afacerilor, alături de persoane mai cunoscute publicului, reflectând o încercare de a atrage un segment larg al societății, poziționându-se totodată ca o platformă pentru fețe politice „noi”.

La nivel fundamental, proiectul combină retorica anti-oligarh cu poziții care sugerează o poziție mai prudentă față de implicarea Bulgariei în conflictele internaționale și în politica energetică. Deși nu este formulată explicit în termeni extremi, această poziționare este adesea percepută ca fiind relativ mai deschisă față de Rusia, ceea ce permite partidului să atragă alegători aliniați în mod tradițional cu formațiuni pro-ruse precum BSP și Vazrazhdane, atrăgând în același timp alegătorii pro-europeni care se simt nereprezentați de opțiunile politice actuale.

Acest apel larg introduce însă și noi tensiuni pentru viitorul partidului și ambiguitate. Pentru mulți alegători, Radev reprezintă posibilitatea unei rupturi decisive față de sistemul existent. În același timp, poziționarea sa politică ridică întrebări cu privire la direcția pe care ar lua-o o astfel de ruptură. Într-un context în care Bulgaria are nevoie urgentă de stabilitate, alegătorii se confruntă cu un compromis dificil: promisiunea schimbării versus incertitudinea consecințelor acesteia, în special în ceea ce privește orientarea politicii externe și formarea coalițiilor.

O altă caracteristică definitorie a campaniei lui Radev a fost comunicarea sa publică limitată. Strategia sa, adesea descrisă ca o formă de „tăcere radio”, a implicat relativ puține apariții publice și o lipsă de clarificări detaliate ale politicilor , inclusiv în ceea ce privește aspecte cheie, cum ar fi finanțarea și structura de guvernare. În schimb, mesajul său a rămas amplu, centrat pe demontarea „modelului oligarhic”, lăsând o mare parte a interpretării la latitudinea alegătorilor înșiși.

Această ambiguitate a jucat un rol dublu. Pe de o parte, a generat impuls permițând diferitelor grupuri să își proiecteze așteptările asupra proiectului, contribuind la o implicare politică reînnoită. Pe de altă parte, ridică îngrijorări cu privire la transparență și responsabilitate. Fără politici clar definite, devine dificil de evaluat ce reprezintă concret partidul dincolo de poziționarea sa generală împotriva status quo-ului.

Există, de asemenea, indicii că părți din baza sa de susținere se suprapun cu rețele de socializare anterior pro-ruse, inclusiv comunități online care și-au modificat mesajul pentru a se alinia campaniei sale. Acest lucru întărește și mai mult complexitatea bazei sale de alegători, care nu este unificată în așteptările sale, ci mai degrabă conectată prin nemulțumirea față de sistemul actual.

În cele din urmă, deși Radev își poziționează proiectul ca o alternativă la ceea ce descrie ca un model politic „oligarhic”, lipsa de claritate cu privire la structura, finanțarea și direcția pe termen lung a acestuia ridică o problemă importantă. Pentru alegători – în special pentru cei mai tineri – provocarea nu constă doar în recunoașterea eșecurilor sistemului actual, ci și în evaluarea critică a ceea ce se oferă ca înlocuitor al acestuia. Apariția unui nou partid politic poate semnala o mișcare, dar nu duce automat la o schimbare structurală durabilă.

Rumen Radev, fostul președinte al Bulgariei, apare ca o figură centrală în peisajul politic în continuă evoluție al țării înaintea viitoarelor alegeri.