Live

Acesta este obiectivul ambițios pe care Comisia Europeană și-l stabilește prin prima Strategie a UE de combatere a sărăciei . Pentru prima dată, Comisia propune un cadru pentru a aborda cauzele profunde ale sărăciei într-un mod cuprinzător – invitând cetățenii, experții și organizațiile să contureze strategia prin consultări publice deschise până la 24 octombrie 2025.

Va fi acesta factorul decisiv care va transformaPilonul European al Drepturilor Sociale dintr-un set de valori în îmbunătățiri reale ale vieții oamenilor? Sau va rămâne o listă de dorințe cu intenții bune?

O nouă abordare pentru combaterea sărăciei

Această Strategie a UE de combatere a sărăciei marchează un moment istoric — niciodată până acum Uniunea Europeană nu a făcut o încercare atât de coordonată de a plasa eradicarea sărăciei în centrul elaborării politicilor sale. Inițiativa face parte din Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (EPSR) , care își propune să scoată cel puțin 15 milioane de persoane din sărăcie până la sfârșitul deceniului.

Documentul elaborat nu se referă doar la acordarea de ajutoare de urgență sau la lansarea unui alt fond. Este vorba despre crearea unei viziuni pe termen lung pentru incluziunea socială în întreaga UE – o viziune integrată în politici economice și sociale mai ample.

Viziune vs. realitate: pot statele membre să își atingă obiectivele?

Strategia se bazează pe cele 20 de principii ale EPSR, convenite de instituțiile UE și statele membre în 2017. Acestea includ angajamente privind salarii echitabile, acces la asistență medicală, egalitate de șanse în educație, drepturi ale persoanelor cu dizabilități și multe altele.

Există însă o problemă: EPSR nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Implementarea sa depinde de voința politică a fiecărui guvern — care, în realitate, este adesea inconsistentă sau selectivă. Chiar dacă Comisia stabilește obiective și termene clare, ce se întâmplă dacă unele țări aleg pur și simplu să nu le respecte? Va avea UE vreun instrument pentru a le trage la răspundere?

Sărăcia nu este o problemă marginală

Sărăcia în UE nu este doar o problemă marginală – aceasta afectează o parte semnificativă a populației. Potrivit Eurostat , aproximativ 95 de milioane de persoane din UE sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Aceasta reprezintă aproape unul din cinci cetățeni ai UE.

Printre grupurile cele mai afectate se numără copiii, adulții în vârstă, persoanele cu dizabilități și migranții. În unele țări, precum România și Bulgaria, aproape jumătate dintre copii trăiesc în sărăcie – o cifră șocantă în Europa secolului XXI.

Până în prezent, eforturile UE s-au concentrat în principal pe promovarea ocupării forței de muncă, mai degrabă decât pe abordarea directă a sărăciei. Instrumente precum Fondul Social European Plus (FSE+) sau REACT-EU (ca răspuns la criza COVID-19) au sprijinit redresarea, dar nu au abordat cauzele structurale ale sărăciei. Această nouă strategie își propune să schimbe această situație.

Întrebări cheie care încă necesită răspunsuri

Pentru ca această strategie să aibă un impact real, Comisia trebuie să răspundă la trei întrebări importante:

  1. Cum va fi măsurat progresul?
     Se va baza UE exclusiv pe indicatorul AROPE (risc de sărăcie sau excluziune socială) sau va introduce noi indicatori care reflectă formele moderne de privațiune – cum ar fi lipsa accesului la internet, educație digitală sau servicii bancare?
  2. Ce finanțare va sprijini strategia?
     Va depinde doar de instrumentele existente, precum FSE+, sau Comisia o va lega de noi surse de finanțare — eventual legate de Pactul verde european, de tranziția digitală sau de fondurile de redresare? Fără o coloană financiară clară, strategia riscă să devină doar o altă promisiune deșartă.
  3. Vor exista obligații obligatorii?
     Până în prezent, coordonarea politicilor sociale în UE se bazează pe o abordare „soft” cunoscută sub numele de Metoda Deschisă de Coordonare. Dar este aceasta suficientă pentru a împinge statele membre să acționeze? Sau ar trebui UE să introducă sancțiuni, condiționalități bugetare sau cel puțin raportare publică a progreselor?

Fricțiuni politice la orizont?

O strategie comună a UE de combatere a sărăciei ar putea crea, de asemenea, tensiuni între instituțiile europene și statele membre. Unele țări ar putea considera că aceasta depășește autoritatea UE, mai ales că politica socială rămâne o competență națională. Altele ar putea argumenta că strategia nu reflectă suficient diferențele dintre costurile vieții și nivelurile veniturilor în cadrul Uniunii.

Organizațiile societății civile ar putea, de asemenea, să își exprime îngrijorarea — nu pentru că s-ar opune ideii, ci pentru că planul ar putea lipsi de ambiție. Este într-adevăr suficient un obiectiv de a reduce numărul de persoane afectate de sărăcie cu 15 milioane în următorii cinci ani, când sunt afectate aproape 95 de milioane? Implică acest lucru că UE este dispusă să accepte sărăcia masivă și pe termen lung ca pe o realitate a vieții?

Gânduri finale: schimbare reală sau oportunitate ratată?

Viitoarea Strategie a UE împotriva sărăciei ar putea fi un punct de cotitură — sau o oportunitate ratată. Succesul său depinde de curaj politic, finanțare solidă, indicatori clari și o responsabilitate reală. Pentru tânăra generație din Europa, în special pentru cei mai vulnerabili, miza nu ar putea fi mai mare.

Va fi acesta momentul în care UE va lua poziție împotriva sărăciei — nu doar în cuvinte, ci printr-o schimbare durabilă? Răspunsul va modela viitorul social al Europei pentru anii următori.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex