Anul acesta, într-o declarație comună, reprezentanții Comisiei Europene — vicepreședinta executivă Roxana Mînzatu, comisarul Hadja Lahbib și comisarul Marta Kos — ne-au reamintit că poporul rom a fost o parte integrantă a structurii culturale a Europei timp de peste șapte secole. Cu toate acestea, acesta continuă să se confrunte cu discriminare și excluziune care contrastează puternic cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene.
Romii în UE: O promisiune de egalitate încă neîmplinită
Douăsprezece milioane de voci încă neauzite
Romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, cu o populație estimată între 10 și 12 milioane de locuitori — dintre care aproximativ 6 milioane sunt cetățeni ai UE. Cu toate acestea, realitatea lor de zi cu zi se îndepărtează adesea de idealurile proclamate de Uniunea Europeană.
În ciuda faptului că UE se bazează pe principiile egalității și ale drepturilor omului, comunităților rome li se continuă să li se refuze aceste drepturi. Motivele? Prejudecățile înrădăcinate, excluziunea sistemică și lipsa accesului la servicii de bază, cum ar fi apa curată și o nutriție adecvată.
Disparitatea dintre romi și populația UE în general este izbitoare — de la educație la ocuparea forței de muncă, de la locuințe la asistență medicală. Un procent alarmant de 80% dintre romii din UE sunt expuși riscului de sărăcie, comparativ cu doar 17% din populația generală.
Un plan de un deceniu — dar va avea rezultate?
Pentru a aborda aceste inegalități, Comisia Europeană a lansat în 2020 Cadrul strategic al UE pentru romi 2030 — o foaie de parcurs cu obiective clare atât pentru statele membre, cât și pentru țările candidate.
Printre prioritățile sale se numără reducerea decalajului dintre populație și populație, îmbunătățirea condițiilor de locuit și combaterea segregării educaționale a copiilor romi. Deși strategia se extinde și dincolo de UE, în Balcanii de Vest și în Turcia, succesul său depinde de un factor crucial: angajamentul guvernelor naționale.
Comisia a îndemnat țările să accelereze implementarea planurilor lor naționale de integrare a romilor. Fără o voință politică reală, o finanțare susținută și acțiuni concrete, strategia riscă să rămână un document bine intenționat, dar în cele din urmă ineficient.
Educație, Sănătate, Ocuparea Forței de Muncă — Realitățile vieții romilor
În ciuda eforturilor și sprijinului din partea instrumentelor de finanțare europene — inclusiv Fondul Social European Plus (FSE+), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) — decalajul dintre comunitățile de romi și restul societății rămâne uriaș.
Mulți copii romi încă frecventează școli sau clase segregate. Locuințele adecvate sunt adesea inaccesibile. Accesul la asistență medicală rămâne limitat, iar excluziunea de pe piața muncii persistă.
UE continuă să solicite acțiuni mai ferme — dar subliniază, de asemenea, că romii trebuie să fie în centrul acestei schimbări. Reprezentarea în viața politică, socială și publică rămâne minimă. Cu toate acestea, nimeni nu este mai bine plasat să susțină romii decât romii înșiși.
Amintirea crimelor uitate, reînvierea memoriei colective
Inițiativele istorice și educaționale sunt, de asemenea, componente cheie ale eforturilor Comisiei. Prin intermediul programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (CERV), UE finanțează proiecte care comemorează victimele Holocaustului în rândul romilor, combat antițiganismul și sprijină organizațiile societății civile rome.
Inițiative precum ROMACT , EQUIROM și RomaMemory își propun să restabilească demnitatea și vizibilitatea patrimoniului și istoriei romilor.
Evenimente anuale precum Săptămâna Romilor de la Parlamentul European — organizată anul acesta pentru a opta oară, între 7 și 10 aprilie — simbolizează solidaritatea cu poporul rom, subliniind totodată munca rămasă neterminată.
Ucraina, Balcanii, Turcia — Romii dincolo de UE
Populația romă se extinde mult dincolo de granițele UE. Aproximativ 4 milioane de romi trăiesc în țări candidate la UE, precum Serbia, Albania, Macedonia de Nord și Turcia. Numai Ucraina găzduiește aproximativ 400.000 de romi, potrivit Uniunii Mondiale a Romilor și Consiliului Europei.
Aceste comunități nu sunt excluse de eforturile UE. Proiectul de integrare a romilor, Faza a III-a, sprijină guvernele în alinierea strategiilor lor la modelul UE pentru a accelera integrarea.
Însă progresul necesită mai mult decât finanțare – necesită voință politică durabilă și transformare societală. Combaterea anti-țigănismului adânc înrădăcinat necesită educație, curaj și angajament pe termen lung.
8 aprilie comemorează primul Congres Mondial al Romilor, desfășurat în 1971, care a pus bazele unei identități rome comune, înrădăcinate în limba, istoria și cultura comune. Data a devenit de atunci un simbol al unității și mândriei – dar și o reamintire a cât de mult mai rămâne de lucru.
După mai bine de 50 de ani, populația romă încă așteaptă o egalitate reală. Comisia Europeană nu subestimează provocarea – drumul de urmat este lung.
Dar fiecare pas contează. Fiecare școală care primește copii romi, fiecare politică elaborată având în vedere nevoile lor, fiecare inițiativă socială sau culturală — ne apropie de o Europă în care nimeni nu este lăsat în urmă.
Scris de
Modelați conversația
Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.
©2025 Pulse Z. Proiectat și dezvoltat de Matrix Internet Se deschide într-o filă nouă