Este suficient ajutorul pe termen scurt pentru a aborda perturbările economice pe termen lung sau doar atenuăm impactul fără a remedia problemele profunde?

Recent, peste 3 milioane de euro din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) au fost alocați foștilor angajați Goodyear din Fulda și Hanau, Germania. Această mișcare poate părea un sprijin puternic pe hârtie, dar scoate în evidență și semne de întrebare profunde cu privire la disponibilitatea Europei de a face față forțelor globale care îi remodelează industriile.

Închiderile Goodyear și consecințele locale

În 2024, producătorul de anvelope Goodyear a anunțat o restructurare majoră. Fabrica din Fulda a fost complet închisă, în timp ce operațiunile din Hanau au fost parțial reduse. De ce? Scăderea cererii de anvelope, creșterea costurilor de producție și concurența tot mai mare din partea importurilor mai ieftine – în special din Asia.

Drept urmare, 1.171 de persoane și-au pierdut locurile de muncă. Impactul local a fost rapid și dureros: șomajul a crescut cu peste 10% în Fulda și cu 6% în regiunea Hanau. Pentru comunitățile mici care depind de angajatori mari, un astfel de șoc poate fi devastator.

Introducerea FEG: un instrument european de solidaritate

Pentru a-i ajuta pe cei afectați, autoritățile germane au solicitat finanțare din Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii strămutați (FEG) . Înființat în 2007, fondul își propune să demonstreze solidaritatea UE cu lucrătorii care își pierd locurile de muncă din cauza schimbărilor economice globale. De la lansarea sa, acesta a ajutat peste 172.000 de persoane din 20 de țări ale UE, oferind un sprijin de peste 709 milioane de euro.

Cazul Fulda și Hanau va beneficia de peste 3 milioane de euro din fonduri UE – aproximativ 60% din pachetul total de ajutor. Restul de 40% (aproximativ 2,1 milioane de euro) vor fi acoperite de guvernul german și de Serviciul Public de Ocupare a Forței de Muncă din țară.

Despre ce fel de ajutor vorbim?

Ajutorul va sprijini 915 foști angajați Goodyear. Aceasta include consiliere profesională, recalificare, perfecționare profesională, asistență pentru înființarea de afaceri, târguri de locuri de muncă și evenimente de networking pentru angajatori. Este o listă lungă de instrumente bine intenționate. Dar marea întrebare este: chiar funcționează?

Potrivit Eurofound, restructurarea marilor fabrici durează adesea mai mult de un an – și, în unele cazuri, aproape trei. Așadar, pot formarea pe termen scurt și târgurile de locuri de muncă să înlocuiască cu adevărat stabilitatea ocupării forței de muncă în industrie? Mai ales atunci când calificările existente ale lucrătorilor nu corespund competențelor cerute de piața muncii actuală?

Răspunsul depinde în mare măsură de calitatea sprijinului oferit — instruire personalizată care să corespundă realităților economice locale — nu doar de numărul de ateliere susținute.

Sprijin retroactiv: eficient sau prea târziu?

Germania și-a început eforturile de sprijin local în noiembrie 2024, la scurt timp după ce au fost anunțate concedierile de la Goodyear. Regulile UE permit FEG să ramburseze cheltuielile anterioare, ceea ce este util pentru asigurarea continuității. Cu toate acestea, cererea oficială de finanțare a venit abia câteva luni mai târziu. Această întârziere ridică îngrijorări cu privire la cât de repede pot reacționa instituțiile UE – și cât de eficient funcționează procesul lor decizional în perioade de criză.

Cererea așteaptă acum aprobarea atât a Parlamentului European, cât și a Consiliului. Deși supravegherea democratică a fondurilor UE este importantă, acest proces necesită timp. Iar pentru cei care se confruntă cu șomajul, fiecare săptămână contează. Cum poate UE să echilibreze transparența cu urgența în perioadele de tulburări economice?

Concurența globală: imaginea de ansamblu

Restructurarea Goodyear nu este un caz izolat. Din ce în ce mai mult, producătorii europeni se luptă să rămână competitivi în fața presiunilor globale – forță de muncă mai ieftină, standarde de mediu mai relaxate și sisteme fiscale mai flexibile în alte părți.

În acest context, FEG servește drept mecanism de compensare, nu ca o soluție structurală. Sprijinul ajută persoanele fizice, da – dar nu împiedică închiderea fabricilor sau contracția industriilor. Așadar, trebuie să ne întrebăm: Poate fi un fond reactiv răspunsul Europei la perturbările economice globale? Sau ar trebui să facă parte dintr-o strategie industrială și de investiții mai amplă a UE?

O criză locală, o provocare europeană

Deși FEG poate ajuta câteva sute de persoane să se întoarcă la muncă, daunele aduse comunităților locale sunt adesea mai profunde. Pierderea unui angajator important nu înseamnă doar mai mulți oameni care își caută un loc de muncă – ci duce la venituri fiscale mai mici, închiderea unor servicii și scăderea calității vieții. Iar FEG nu acoperă investițiile în infrastructură sau dezvoltarea locală – se concentrează doar pe indivizi.

Acest lucru ridică întrebări importante despre echitate. De ce unele industrii sau regiuni primesc ajutor din partea UE, în timp ce altele nu? Cine decide care lucrători merită sprijin și care nu? Pentru mulți cetățeni – în special cei care se simt lăsați în urmă – acest tip de solidaritate selectivă poate eroda încrederea în instituțiile UE.

Concluzia?
Fonduri precum FEG sunt importante. Ele demonstrează că UE poate fi alături de lucrători în vremuri dificile. Dar nu pot fi singurul răspuns. Dacă UE dorește să rămână puternică din punct de vedere economic și echitabilă din punct de vedere social în era globalizării, are nevoie de mai mult decât ajutor de urgență. Are nevoie de un plan.

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.