Live

O forță de muncă în scădere se întâlnește cu un val tehnologic în creștere

Două probleme majore domină conversațiile despre viitorul Europei: populația îmbătrânită rapid a continentului și impactul automatizării și al inteligenței artificiale (IA) asupra locurilor de muncă. În mod ciudat, aceste provocări sunt de obicei discutate separat – ca și cum nu ar fi profund legate între ele.

Dar dacă ne uităm la o perspectivă mai largă, vom vedea: inteligența artificială și automatizarea ar putea fi exact ceea ce Europa are nevoie pentru a face față bombei demografice cu ceas.

Să analizăm faptele. În ultimii 75 de ani, rata fertilității în Europa a scăzut de la 2,7 la doar 1,4 copii per femeie. Între timp, speranța de viață a crescut de la 62 la 79 de ani. Aceasta înseamnă că mai puțini oameni lucrează pentru a întreține mai mulți pensionari.

În prezent, există aproximativ un adult apt de muncă pentru fiecare persoană care nu lucrează. Până în 2050, acest raport s-ar putea înrăutăți cu aproximativ 35%. Și până în 2100? Numărul de persoane care nu lucrează per lucrător s-ar putea dubla. Acest lucru amenință însăși fundamentele statului european al bunăstării.

Creșterea ratei natalității? Nu este chiar atât de simplu

Multe guverne au încercat să încurajeze rate ale natalității mai mari – cu puțin succes de durată. Programul emblematic al Poloniei de alocații pentru copii, „500+”, este doar un exemplu. Chiar și țările care au investit masiv în politici familiale – cum ar fi concediul parental generos și bonusurile pentru copii – nu au reușit să readucă fertilitatea la nivelurile de înlocuire. Și acolo unde s-au văzut rezultate, acestea au fost adesea de scurtă durată și costisitoare, cu efecte secundare grave pentru economie.

O altă idee comună este imigrația. Însă, în cele din urmă, migranții adoptă modelele de fertilitate ale țărilor gazdă. Chiar și în locurile în care ratele natalității erau în mod tradițional ridicate, cum ar fi Africa de Nord, tendința încetinește. În plus, odată cu creșterea tensiunilor politice, politica de imigrație devine din ce în ce mai greu de gestionat pe termen lung.

Creșterea vârstei de pensionare? O idee greu de convins

Multe țări ale UE au început să crească vârsta de pensionare sau să o lege de speranța de viață. Pe hârtie, asta are sens: vieți mai lungi, cariere mai lungi. Dar, în realitate, este un câmp minat politic. Societățile îmbătrânite sunt adesea rezistente la ideea de a lucra mai mult, iar protestele sunt frecvente.

Având în vedere că sprijinul social pentru astfel de reforme scade, Europa are nevoie de o altă cale de urmat. Una care să nu se bazeze pe mai mulți copii, mai mulți migranți sau mai mulți ani petrecuți în funcții publice.

Productivitatea este piesa lipsă

Iată care schimbă regulile jocului: creșterea productivității. Dacă un lucrător poate produce cât doi, Europa își poate menține nivelul de trai cu mai puțini angajați.

Aici intervin inteligența artificială și automatizarea.

În anii '90, Europa a ratat în mare măsură boom-ul digital care a transformat alte părți ale lumii. Însă inteligența artificială îi oferă o a doua șansă. Estimările sugerează că inteligența artificială ar putea crește productivitatea cu până la 3,4% anual – de cinci ori mai mult decât media actuală a UE. Chiar și captarea a o treime din această creștere ar putea fi suficientă pentru a susține sistemele de asistență socială, în ciuda scăderii forței de muncă.

Unele țări deja încep să înțeleagă. De exemplu, Coreea de Sud: în ciuda faptului că are cea mai mică rată a fertilității din lume, investește masiv în robotică, cu subvenții și scutiri de taxe. Drept urmare, roboții reprezintă acum 10% din forța de muncă totală a țării. Europa nu își mai permite să aștepte.

Nu este vorba doar despre creștere, ci despre corectitudine

Dar creșterea productivității nu este tot. Alte două lucruri sunt esențiale.

În primul rând, recalificarea lucrătorilor. Dacă inteligența artificială înlocuiește un șofer de camion în vârstă de 30 de ani, acea persoană trebuie recalificată rapid – poate pentru locuri de muncă în sectoare în care deficitul de forță de muncă se agravează din cauza pensionărilor masive.

În al doilea rând, distribuția echitabilă a bogăției create de tehnologie. Dacă firmele producătoare de mașini autonome economisesc bani prin reducerea costurilor cu forța de muncă, această valoare adăugată trebuie să sprijine societatea – prin salarii mai echitabile, impozite mai bune și programe sociale mai solide. În acest fel, putem finanța servicii pentru o populație tot mai mare de pensionari.

IA nu este amenințarea – este linia de salvare

Ideea că „IA ne va fura locurile de muncă” poate părea înfricoșătoare, dar ratează esențialul – mai ales în Europa. Adevărata problemă nu este că roboții îi vor înlocui pe oameni. Ci că nu vor fi suficienți oameni pentru a face aceste locuri de muncă.

În această lumină, IA devine nu o amenințare, ci un instrument puternic pentru stabilitate. Poate ajuta la menținerea serviciilor publice și a economiei în funcțiune chiar și pe măsură ce populația scade.

În loc să se teamă de inteligența artificială, Europa ar trebui să o îmbrățișeze – nu în ciuda potențialului său de reducere a locurilor de muncă, ci datorită acesteia. Această schimbare de perspectivă ar putea redefini modul în care gândim despre creștere, muncă și prosperitate în secolul XXI.

Concluzia? Viitorul modelului european de asistență socială s-ar putea să nu rezide în maternități sau în birourile de imigrare, ci în centre de date și laboratoare de inovare.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex