Acestea sunt porțile ceremoniale ale complexului; acolo se află mici temple dedicate zeilor și statuia Atenei Promachos. După aceea, se trece treptat în interior, unde se dezvăluie perla coroanei ateniene – Partenonul. Clădirea a fost construită de Phidias și reprezintă o creație arhitecturală excepțională din mai multe motive. Aceasta încorporează ordinea doric, care nu este caracterizată de o splendoare deosebită, dar totuși interacționează excelent cu scara clădirii și creează un spirit de grandoare.
Clădirea a fost proiectată astfel încât scurtarea perspectivei de la distanță să nu aibă niciun efect asupra ei; și chiar dacă la prima vedere este curbată pe alocuri și distanțele dintre coloane sunt inegale, pare perfect dreaptă atunci când este privită de departe. În interiorul cellei (camerei principale) se afla celebra statuie a Atenei Parthenos – o operă tot a lui Phidias. Cealaltă clădire importantă din complex ne îndreaptă spre un nivel ulterior al perioadei clasice, când uniformitatea părea să-i sufoce pe creatori, iar aceștia căutau ceva nou, dar tot nu în stilul elenismului. Aceasta se referă la templul Atenei și Poseidon – Erehtheionul.
Elementul impresionant este utilizarea unei metode care căzuse în plan secund, chiar una străină clasicismului: cariatidele – sculpturi de femei care joacă rolul coloanelor. Ceea ce este izbitor aici este că, în ciuda greutății enorme care apasă asupra lor, care le impune robustețea, ele rămân atât de grațioase și eterice, ca și cum antablamentul de deasupra ar fi suspendat cu o frânghie de un tavan invizibil. Măiestria Erehtheionului rezidă aici. În acest moment, utilizarea ordinii ionice devenise o practică obișnuită, iar nevoia de splendoare suplimentară a dus la crearea uneia noi – corintice, inspirată de frunzele și volutele ionicului.
