Live

Materialele plastice au fost odată un simbol al vieții moderne. Astăzi, acestea reprezintă una dintre cele mai presante probleme de mediu ale secolului XXI. Printre numeroasele amenințări pe care le reprezintă, microplasticele – mici fragmente de plastic găsite în râuri, mări și oceane – au ridicat îngrijorări serioase cu privire la impactul lor asupra sănătății umane și a mediului.

Microplasticele din mediile acvatice nu există izolat. Ele acumulează cu ușurință biofilme, care sunt comunități complexe de bacterii și microorganisme. Această transformare a microplasticelor în plute încărcate cu microbi ridică îngrijorări cu privire la potențialul de dispersare pe scară largă a agenților patogeni. Aceste particule de plastic contaminate ar putea călători de la surse de apă dulce la oceane și ar putea infiltra lanțul trofic.

Însă cercetări europene recente oferă o întorsătură surprinzătoare: apa sărată pare să acționeze ca un filtru natural, împiedicând mulți agenți patogeni de apă dulce să supraviețuiască călătoriei spre mare.

O expediție științifică prin râurile Europei

Pentru a investiga modul în care bacteriile legate de microplastic se schimbă pe măsură ce trec de la apa dulce la apa sărată, o echipă de oameni de știință francezi a lansat o expediție de cercetare ambițioasă de șapte luni . Aceștia au navigat de-a lungul a nouă dintre cele mai importante râuri ale Europei – inclusiv Rinul și Sena – colectând probe de la gurile de vărsare ale râurilor până în zonele de deasupra orașelor mari, unde impactul uman asupra calității apei devine mai intens.

În fiecare locație, echipa a colectat probe de apă și fragmente de microplastic folosind plase cu ochiuri fine. Aceștia au fost interesați în special de modul în care salinitatea – nivelul de sare din apă – a afectat viața microbiană de pe plastic.

Pentru a săpa și mai adânc, cercetătorii au plasat în apă și bucăți curate de plastic (fabricate din polietilenă, nailon și polioximetilenă). După o lună de plutire, aceste probe de plastic au fost recuperate și analizate pentru ADN bacterian.

S-au luat toate măsurile de precauție pentru a evita contaminarea. Microplasticele au fost sterilizate cu alcool, uneltele au fost dezinfectate, iar probele au fost congelate rapid în azot lichid. Apoi, s-au folosit secvențieri ADN de ultimă generație și spectrometrie în infraroșu pentru a identifica atât tipurile de plastic, cât și microbii care trăiesc pe ele.

Apa sărată ca barieră microbiană

Rezultatele i-au surprins chiar și pe cercetători. Comunitățile bacteriene de pe microplastice au diferit semnificativ între apele dulci, estuare (unde râurile se întâlnesc cu marea) și mediile marine. Plasticul de apă dulce a găzduit bacterii mult mai diverse și mai abundente în comparație cu cele găsite în mare.

Și mai izbitor: bacteriile patogene precum Aeromonas , Acidovorax , Arcobacter și Prevotella au fost găsite doar în râuri, nu și în apa sărată. În mare, un singur tip de agent patogen – Vibrio – a fost dominant. Un aspect crucial este că nu au existat dovezi că agenții patogeni de apă dulce au trecut în mediile marine prin intermediul plasticului.

Acest lucru sugerează că salinitatea funcționează ca un filtru natural puternic, ceea ce face aproape imposibilă supraviețuirea microbilor din râuri în ocean. Cercetătorii au numit acest efect „ presiune selectivă puternică” – un fel de sită de mediu care limitează răspândirea organismelor potențial dăunătoare.

O excepție îngrijorătoare

Deși majoritatea descoperirilor au fost liniștitoare, a existat o excepție notabilă. Pentru prima dată, oamenii de știință au identificat bacteria Shewanella putrefaciens care trăiește pe o probă microplastică din apa râului. Deși nu este în mod obișnuit periculoasă, această bacterie poate provoca infecții intestinale, ale pielii și ale țesuturilor moi la oameni.

Din fericire, Shewanella nu a fost găsită în probele de apă sărată – confirmând din nou rolul protector al salinității. O altă concluzie interesantă? Tipul de plastic nu părea să conteze prea mult pentru microbii care îl colonizau. Majoritatea microplasticelor colectate erau fabricate din polietilenă (45%) și polipropilenă (12%), dar bacteriile nu păreau să aibă preferințe puternice.

Studiile anterioare sugeraseră că diferite tipuri de plastic ar putea influența formarea biofilmului, dar această cercetare – bazată pe eșantioane din mediul înconjurător din viața reală – nu a confirmat această legătură.

Ce înseamnă acest lucru pentru politica UE și pentru planetă

Dincolo de curiozitatea științifică, aceste descoperiri au implicații practice. Politicile Uniunii Europene vizează deja poluarea cu plastic, în special microplasticele. Regulamente precum REACH (Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea și Restricționarea Substanțelor Chimice), Directiva-cadru privind apa (DCA) și Directiva-cadru privind strategia marină (MSFD) fac parte din setul de instrumente juridice al UE pentru protejarea râurilor, lacurilor și mărilor.

Noi cercetări oferă dovezi științifice solide care indică faptul că biofilmele de pe microplastice pot adăposti microbi dăunători, deși transferul lor între apa dulce și cea sărată pare limitat. Aceste descoperiri sunt cruciale pentru dezvoltarea unor strategii de mediu eficiente, axate atât pe reducerea poluării cu plastic, cât și pe protejarea sănătății publice.

Cercetătorii subliniază că sunt necesare mai multe studii – în special asupra virusurilor și organismelor unicelulare care ar putea folosi, de asemenea, plasticul ca mijloc de transport. Înțelegerea modului în care mareele, temperatura sau alți factori de mediu afectează aceste comunități microbiene este o altă frontieră cheie a cercetării.

O reamintire din partea științei

Într-o lume în care plasticul a ajuns chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei, studii precum acesta evidențiază importanța cercetării științifice în protejarea viitorului nostru. Nu ne ajută doar să înțelegem ce se întâmplă, ci ne și oferă posibilitatea de a face alegeri mai inteligente pentru sănătatea, ecosistemele și politicile noastre.

Așadar, deși microplasticele reprezintă încă o problemă majoră pentru mediu, este liniștitor să știm că natura – în special, un strop de sare – ar putea face mai mult pentru a ne proteja decât credeam odinioară.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex