Strategia include peste 30 de acțiuni, printre care restabilirea echilibrului în ciclul apei, îmbunătățirea eficienței utilizării apei și asigurarea apei curate și accesibile pentru toți cetățenii UE.
Propunerea este determinată de schimbările climatice, în special de problemele tot mai mari legate de secetă. Comisia Europeană a prezentat un nou plan care vizează creșterea eficienței utilizării apei și combaterea poluării chimice.
Proiectul își propune să îmbunătățească eficiența utilizării apei cu 10% până în 2030. Acest obiectiv este „aspirațional”, adică nu este obligatoriu. Pentru a-l atinge, planurile includ repararea conductelor care prezintă scurgeri, stabilirea pierderilor maxime admisibile în rețelele de alimentare cu apă și dezvoltarea de strategii de reparare.
Propunerea Comisiei Europene implică o utilizare mai mare a apei reciclate. În prezent, doar 2,4% din apa consumată provine din reutilizare. Strategia promovează digitalizarea, modernizarea infrastructurii și așa-numitele soluții bazate pe natură (de exemplu, restaurarea zonelor umede).
O inovație notabilă este faptul că Comisia nu intenționează să introducă noi reglementări, ci mai degrabă să pună accent pe aplicarea celor existente. Aceasta a subliniat necesitatea unei mai bune aplicări a normelor actuale, menționând că multe state membre nu îndeplinesc cerințele existente privind gestionarea apelor subterane și a bazinelor hidrografice.
Comisia a identificat poluarea chimică — în special PFAS („substanțe chimice permanente”) — ca o amenințare serioasă. Se preconizează introducerea principiului „poluatorul plătește”. Conform acestei reguli, companiile care produc ape uzate și alți poluanți ar suporta costul restabilirii resurselor de apă.
Comisia a subliniat, de asemenea, că parteneriatele public-private care sprijină noile tehnologii de purificare a apei sunt esențiale.
Industriile farmaceutică și cosmetică se simt dezavantajate. Conform directivei privind apele uzate urbane, producătorii trebuie să acopere 80% din costurile de eliminare a reziduurilor produselor lor. Aceste sectoare încearcă să atenueze reglementările, invocând costul ridicat al implementării.
Unii experți critici subliniază, de asemenea, lipsa unor obiective obligatorii și a unei finanțări dedicate. ONG-uri precum Living Rivers Europe subliniază necesitatea unor angajamente concrete și a unui sprijin financiar sporit pentru implementarea soluțiilor bazate pe natură. Schimbările au fost primite pozitiv de organizații precum Water Europe și The Nature Conservancy.
Strategia UE privind reziliența apei reprezintă o abordare cuprinzătoare a gestionării resurselor de apă, combinând aspectele de mediu, economice și sociale, cu accent pe dezvoltarea durabilă și adaptarea la condițiile climatice în schimbare.
Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.
