IA și viitorul muncii: înlocuire sau reinventare
În lumea de astăzi, atât criticii, cât și lucrătorii sunt îngrijorați de viitorul pieței muncii. Există o convingere tot mai mare că locurile de muncă sigure vor dispărea și că spațiile noastre de lucru se vor transforma până la a fi de nerecunoscut. Cu toate acestea, este important să ne amintim că oamenii au rezistat întotdeauna schimbării; a privi necunoscutul cu scepticism face pur și simplu parte din natura noastră. În loc să cedăm panicii, ar trebui să ne schimbăm perspectiva și să privim ascensiunea inteligenței artificiale ca următorul capitol din lunga noastră istorie de adaptare.
Pentru a înțelege ce ne așteaptă, trebuie mai întâi să înțelegem ce este de fapt inteligența artificială.
Când am început să învăț despre inteligența artificială, mi-am dat seama că o mare parte din frica care o înconjoară provine din neînțelegerea a ceea ce este de fapt. Pentru mine, se simte mai puțin ca o „minte automată” și mai mult ca un calculator foarte avansat, care poate detecta tipare mai repede decât am putea noi vreodată.
Simplu spus, inteligența artificială este un domeniu al informaticii care construiește sisteme capabile să îndeplinească sarcini care de obicei necesită inteligență umană.
Sistemele de inteligență artificială sunt antrenate folosind cantități masive de date – cărți, imagini, videoclipuri și cod. Din aceste informații, sistemul învață să recunoască tipare. În loc să urmeze instrucțiuni stricte precum software-ul tradițional, inteligența artificială învață analizând exemple și atribuind „ponderi” matematice diferitelor tipare pe care le descoperă.
De aceea, inteligența artificială modernă poate părea surprinzător de umană. Conform cercetărilor din Raportul AI Index al Universității Stanford , progresele în disponibilitatea datelor și puterea de calcul au îmbunătățit semnificativ capacitatea inteligenței artificiale de a detecta și reproduce modele complexe.
Dar este important să ne amintim că IA nu este un creier care gândește. Nu înțelege lumea așa cum o fac oamenii. Este, în esență, un instrument extrem de puternic de recunoaștere a tiparelor.
Odată ce încetăm să ne imaginăm IA ca pe o ființă conștientă și o vedem în schimb ca pe un ajutor matematic, devine mai ușor să discutăm despre rolul său în viitorul nostru.
Istoria „noilor temeri”
Privind aceste exemple istorice mă fac să mă întreb dacă frica noastră de inteligența artificială nu este doar un alt capitol dintr-o poveste foarte veche. Fiecare generație crede că noua sa tehnologie va schimba totul peste noapte, însă realitatea este de obicei mai graduală și mai complexă.
Ne plac stabilitatea, tiparele și sistemele familiare. Când ceva perturbă aceste tipare, creează anxietate. De-a lungul istoriei, aproape fiecare invenție majoră a stârnit temeri cu privire la pierderea locurilor de muncă.
La începutul anilor 1800, muncitorii textili englezi cunoscuți sub numele de luddiți au distrus mașinile de țesut, deoarece credeau că tehnologia le va distruge mijloacele de trai.
Când lifturile au devenit automate pentru prima dată, mulți oameni se temeau să intre înăuntru fără un operator uman.
Chiar și introducerea bancomatelor în anii 1970 i-a determinat pe mulți să prezică faptul că casierii din bănci vor dispărea în curând.
Totuși, istoria arată un model diferit.
Tehnologia rareori elimină complet munca. În schimb, ea schimbă locul și modul în care lucrăm. Acest model este susținut de un studiu important realizat de McKinsey & Company, care a constatat că automatizarea tinde să înlocuiască sarcini, mai degrabă decât locuri de muncă întregi, foarte puține ocupații fiind complet automatizate.
Lifturile automate au permis orașelor să construiască zgârie-norii care definesc orizonturile moderne. Și, în mod surprinzător, bancomatele nu au eliminat casierii. Deoarece serviciile bancare au devenit mai ieftine, s-au deschis mai multe sucursale, iar casierii au preluat roluri mai complexe, cum ar fi serviciul clienți și consultanța financiară.
Societatea se teme iar și iar de „nou”, doar pentru a descoperi că acesta deschide uși pe care încă nu ni le puteam imagina.
Ce poate – și ce nu poate – înlocui IA
IA devine deja parte din viața de zi cu zi. În acest moment, încercarea de a o respinge sau evita complet este nerealistă. În schimb, ar trebui să ne punem o întrebare mai practică:
Ce ar trebui să înlocuiască IA și ce ar trebui să rămână uman?
Inteligența artificială excelează în sarcini care necesită viteză, calcul și procesare de cantități masive de informații. Poate analiza tipare în câteva secunde, lucru care ar dura zile sau săptămâni pentru oameni.
Această capacitate ar putea chiar îmbunătăți anumite sisteme publice.
De exemplu, în țările în care sistemul judiciar suferă de corupție sau ineficiență, inteligența artificială ar putea ajuta la analizarea unor cantități mari de probe. O mașină nu poate fi mituită, intimidată sau manipulată emoțional. În teorie, ar putea servi ca un analizator neutru al faptelor.
Un sistem de inteligență artificială ar putea examina mii de pagini de documente, declarații ale martorilor și înregistrări financiare pentru a determina dacă dovezile indică vinovăția sau nevinovăția, conform legii.
Dar aici mașina își atinge limitele.
Decizia finală — cum ar trebui pedepsită sau reabilitată o persoană — ar trebui să rămână în mâinile oamenilor.
Inteligența artificială poate determina dacă o crimă a avut loc probabil, dar nu poate înțelege cu adevărat povestea umană din spatele ei. Nu poate înțelege regretul, răscumpărarea sau posibilitatea ca cineva să se schimbe.
Un judecător uman poate lua în considerare contextul, compasiunea și moralitatea. Acestea sunt calități pe care mașinile nu le posedă. Cercetările OCDE subliniază faptul că abilitățile umane precum empatia, raționamentul etic și înțelegerea socială rămân dificil de reprodus de către inteligența artificială.
În acest fel, inteligența artificială ar putea ajuta oamenii, în loc să-i înlocuiască: mașinile se ocupă de fapte, iar oamenii își dau seama de fapte.
Elementul uman
Această limitare există mult dincolo de sala de judecată.
Inteligența artificială poate genera rapoarte, rezuma informații și analiza date. Dar nu poate înțelege cu adevărat o conversație dificilă, greutatea unei dileme etice sau empatia necesară pentru a consola o altă persoană.
Poate fi un asistent puternic, dar îi lipsește experiența trăită.
Cercetările Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și ale inițiativei sale „IA și Viitorul Muncii” arată că IA remodelează în principal sarcinile din cadrul locurilor de muncă, mai degrabă decât să înlocuiască nevoia de interacțiune umană, în special în rolurile care necesită comunicare și inteligență emoțională.
Istoria oferă un exemplu interesant al acestei dinamici.
Când a fost inventat aparatul foto, mulți pictori se temeau că profesia lor va dispărea. La urma urmei, un aparat foto putea surprinde realitatea mai rapid și mai precis decât orice artist uman.
Dar s-a întâmplat contrariul.
Odată ce pictorii nu au mai fost nevoiți să documenteze perfect realitatea, au fost liberi să exploreze noi forme de exprimare. Au apărut mișcări precum impresionismul și arta abstractă, concentrându-se pe emoție mai degrabă decât pe reprezentarea precisă.
Fotografia nu a ucis pictura – a împins-o să devină mai umană.
Astăzi, o pictură realizată manual este adesea apreciată tocmai datorită atingerii umane din spatele ei.
De aceea cred că unele aspecte ale vieții ar trebui să rămână profund umane. Conversațiile, deciziile etice și sprijinul emoțional necesită experiență trăită. Niciun algoritm nu poate înlocui cu adevărat înțelegerea care vine din a fi om.
Puterea surprinzătoare a muncii cu gulere albastre
O concepție greșită des întâlnită este că toate locurile de muncă prezintă același nivel de risc.
În realitate, IA este aproape în întregime „creier” fără „corp”.
Poate scrie cod sau analiza foi de calcul, dar nu se poate strecura sub o chiuvetă pentru a repara o țeavă spartă sau pentru a naviga printre firele încâlcite dintr-o clădire veche.
În opinia mea, societatea subestimează adesea aceste profesii. Totuși, pe măsură ce tehnologia avansează, capacitatea de a rezolva fizic probleme din lumea reală ar putea deveni și mai importantă.
Meserii precum instalațiile sanitare, instalațiile electrice și construcțiile necesită dexteritate fizică, conștientizare spațială și rezolvarea problemelor în timp real în medii imprevizibile.
Fiecare problemă legată de instalațiile sanitare este diferită. Un instalator se bazează pe atingere, văz, auz și experiență pentru a diagnostica problema. Înlocuirea acestui nivel de adaptabilitate ar necesita roboți capabili să se miște și să gândească precum oamenii în medii fizice haotice.
Mai avem decenii – poate chiar mai mult – până să atingem acel nivel de robotică. Studiile realizate de McKinsey & Company subliniază, de asemenea, că locurile de muncă care necesită adaptabilitate fizică în medii imprevizibile sunt printre cele mai greu de automatizat.
În mod ironic, pe măsură ce tot mai multe sarcini de birou devin automatizate, munca de tip guler albastru poate deveni mai valoroasă și mai respectată.
Într-o lume plină de asistenți digitali, persoana care poate rezolva fizic problemele din lumea reală devine indispensabilă.
Ce fel de viitor ne dorim?
Aceasta ridică o întrebare filosofică importantă.
Dacă am ajunge vreodată într-un punct în care inteligența artificială ar putea face absolut totul pentru noi, ne-am dori cu adevărat acea lume?
O societate în care mașinile rezolvă fiecare problemă și creează fiecare operă de artă i-ar lăsa pe oameni ca observatori pasivi. Însă o mare parte din sentimentul nostru de scop vine din efort – din învățare, din luptă și din perfecționare.
Provocările nu sunt doar obstacole; ele sunt cele care dau sens vieții noastre.
După cum scria odată autoarea Joanna Maciejewska:
„Vreau ca inteligența artificială să-mi spele rufele și vasele ca să pot face artă și scris, nu ca inteligența artificială să-mi facă artă și scris ca să-mi pot spăla rufele și vasele.”
Această idee surprinde relația ideală dintre oameni și tehnologie.
Inteligența artificială ar trebui să elimine sarcinile plictisitoare ale vieții de zi cu zi, eliberându-ne să ne concentrăm pe creativitate, conexiune și sens.
Dacă ne amintim că tehnologia există pentru a servi umanitatea – nu pentru a o înlocui – atunci viitorul muncii s-ar putea să nu mai fie ceva de care să ne temem. Ar putea fi pur și simplu următorul pas în modul în care ne dezvoltăm. Pentru mine, adevărata întrebare nu este dacă IA ne va schimba viitorul – deja o face. Potrivit Forumului Economic Mondial , se așteaptă să fie create milioane de locuri de muncă alături de cei disponibilizați, subliniind faptul că schimbarea nu înseamnă dispariție. Întrebarea mai importantă este cum alegem să o folosim. Dacă tratăm IA ca pe un instrument care susține creativitatea umană, mai degrabă decât să o înlocuim, atunci viitorul ar putea deveni mai semnificativ, decât mai puțin semnificativ.