Live

Moara epuizării

Îl mai țineți minte pe Boxer, calul din Ferma Animalelor ? Acea creatură mare și bună la suflet care învârtea moara zi și noapte, fără să se întrebe vreodată de ce – sau, cel puțin, dacă ceea ce construia avea, în cele din urmă, vreo semnificație pentru el. El credea că soluția la fiecare problemă era puțină mai multă muncă, puțină mai multă răbdare, puțină mai multă încredere în lideri.

Deși Orwell l-a creat ca simbol al clasei muncitoare și în contextul inegalităților sociale în continuă creștere, Generația Z nu se poate identifica cu el în această operă clasică. Lipsa identificării nu apare pentru că această generație nu muncește, ci pentru că își dă seama că roata se poate învârti la nesfârșit fără a produce nimic substanțial. Vede că credința tăcută nu salvează, că productivitatea neîncetată nu este egală cu valoarea și că epuizarea nu este o virtute. Calul lui Orwell a muncit până s-a prăbușit; problema pentru tinerii de astăzi, aceste realizări, apar tocmai pentru că sunt cu un pas înainte, acolo unde tinerii se ard interior înainte de a fi nevoiți să îngenuncheze.

Astăzi, epuizarea profesională ia forma unei persoane tinere care se confruntă cu un set de responsabilități de îndeplinit, ceea ce face ca epuizarea profesională (un sindrom profesional rezultat din stresul cronic la locul de muncă, care nu a fost abordat cu succes) să devină noua normă. Într-un sondaj Cigna (2022), 91% dintre angajații Generației Z raportează stres, iar 98% prezintă simptome de epuizare profesională. Deși OMS o tratează ca pe o criză datorată volumului de muncă, acest lucru nu înseamnă că fenomenul se limitează la locul de muncă, mai ales atunci când tehnologia estompează granițele dintre viața profesională și cea personală, fiecare ping creând anxietate, iar postările constante „exploziile” de creativitate și realizări ale celorlalți intensificând anxietatea comparației și nevoia de succes. Relația tinerilor cu oboseala, stresul și rețelele sociale ca influență asupra sănătății mintale este înregistrată constant. Un studiu publicat în International Journal of Science and Research în 2025 arată că 75% dintre angajații Generației Z raportează un impact negativ al rețelelor sociale asupra sănătății lor mintale, în timp ce 59% experimentează o creștere a stresului și a anxietății din cauza presiunii digitale.

Fenomenul, dincolo de dimensiunile sale colective, caracterizează cu siguranță așa-numitul Occident în ansamblu. Conform studiului APA Stress in America 2023, 58% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani spun că „stresul este complet copleșitor”, în timp ce 50% se simt amorțiți, iar 67% au dificultăți de concentrare. Principalii factori care contribuie la această imagine sunt efectele ulterioare ale pandemiei, insecuritatea economică, izolarea și singurătatea.

Vremuri noi, obiceiuri vechi

Oboseala pare a fi legată de un sentiment de dezamăgire, o dezamăgire față de ideea că, dacă te străduiești suficient, vei reuși, în timp ce acum văd că munții nu pot fi mutați doar prin voință și că mobilitatea socială este practic inexistentă. Mai mult, datele LinkedIn Workplace Insights arată că Generația Z își schimbă locul de muncă cu 134% mai des decât înainte de pandemie, în timp ce 1 din 8 manageri recunosc că i-a concediat mai des, invocând „lipsa de pregătire” și „rezistența la feedback”.

Între timp, condițiile lor de viață nu mai oferă demnitate. În marile orașe europene, precum Spania, costurile locuințelor au crescut cu 70% din 2015, în timp ce salariile rămân stagnante. Aceste condiții intensifică cererile colective pentru muncă la distanță sau ore flexibile, tocmai pentru a atenua oboseala — nu din muncă, ci din supraviețuire, de dragul muncii, locuri de muncă care nu se bazează pe productivitatea lucrătorilor, ci pe risipa capitalului lor personal, energetic, financiar și psihologic. Consecința întregii acestei situații, existențial, în ceea ce privește obiectivele tinerilor, este acum un castel de cărți care s-a prăbușit, o generație care trăiește într-o tensiune constantă, văzând cum nevoia sa de stabilitate și supraviețuire se diminuează constant.

Conform Forbes , majoritatea tinerilor angajați caută „avansarea în carieră, provocări și angajamentul angajatorului față de sănătatea mintală și diversitate”, dar găsesc locuri de muncă care continuă să funcționeze „cu modele vechi care favorizează productivitatea în detrimentul bunăstării”, ceea ce duce la o satisfacție mai scăzută și o frustrare sporită, primul pas către epuizare profesională.

 

Conform unui studiu realizat de Universitatea de Stat Youngstown , 43% dintre membrii Generației Z lucrează cu normă întreagă, în timp ce studiază sau participă la un program de formare, încercând să țină pasul cu piața muncii în continuă schimbare. În același timp, aproape 50% spun că se simt „prea epuizați pentru a munci”, în timp ce 76% consideră costul financiar un obstacol major în calea dezvoltării lor, ceea ce face ca nevoia de autoperfecționare să fie mai degrabă o cursă pentru supraviețuire. Epuizarea este un simptom al unei generații care este forțată să fie productivă și echilibrată în același timp, să învețe constant, dar să nu aibă timp să trăiască, să fie prezentă peste tot și să nu aparțină nicăieri.

Acest sentiment de oboseală este simptomatic al unei generații care refuză să trăiască înlănțuită de ritmurile morii. Această generație, înainte de a putea măcar să o articuleze, își cere dreptul de a fi leneșă, de a deveni normă, nu lenea ca trândăvie, ci recuperarea vieții și a timpului de sub dominația muncii. Atunci când cetățenii au libertatea de a nu munci constant, pot, de asemenea, să gândească, să pună întrebări, să participe, adică să acționeze democratic. Cetățeanul epuizat de mâine nu poate pune la îndoială status quo-ul, nu poate fi activ și să proceseze informații, nu poate visa la „altceva”. Îi este mai ușor să urmeze soluții ușoare, rețete simpliste, oferte populiste care promit rezultate (sic) fără efort. Lenea, așadar, ca act de emancipare, acționează ca un antidot la alienare, deschizând spațiu pentru o participare semnificativă și un angajament politic. Și aceasta este poate cea mai radicală cerință a unei generații care nu vrea să se prăbușească pentru a-și demonstra valoarea.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex