Live

„Ministrul” Albaniei bazat pe inteligență artificială și tentația algocrației

Într-o premieră mondială, Albania a numit un sistem de inteligență artificială ca „ministru” la nivel de cabinet pentru a supraveghea toate achizițiile guvernamentale. Acest oficial virtual, numit Diella, are sarcina de a decide care furnizori privați câștigă contracte publice, o responsabilitate care implică bunuri și servicii în valoare de peste 1 miliard de dolari în fiecare an.

Prim-ministrul Edi Rama a prezentat-o ​​pe Diella în septembrie 2025, descriind-o drept „primul membru al cabinetului care nu este prezent fizic, ci este creat virtual de inteligența artificială” și a promis că va contribui la transformarea Albaniei „într-o țară în care licitațiile publice sunt 100% lipsite de corupție”. Speranța este că un algoritm incoruptibil va reuși acolo unde oficialii umani au eșuat adesea, eliminând mita și favoritismul care au afectat mult timp licitațiile publice albaneze.

Acest pas îndrăzneț către ceea ce unii numesc „algocrație” – guvernare prin algoritmi – a captat atenția la nivel global. Dacă instituțiile democratice nu pot oferi o guvernare onestă și eficientă, ar putea un sistem de inteligență artificială să se descurce mai bine? Este o propunere convingătoare pentru o țară afectată de corupție. Presa albaneză a lăudat numirea lui Diella ca fiind „o transformare majoră… introducerea tehnologiei nu doar ca instrument, ci și ca participant activ la guvernare”.

„Este un lucru uriaș și ar putea crea un precedent”, a declarat Bojana Zorić, analistă de politici la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene. Cu toate acestea, nu toată lumea este convinsă de această soluție tehnologică-utopică.

Scepticii abundă pe rețelele de socializare; un cetățean albanez care a comentat a glumit: „În Albania, chiar și Diella va fi coruptă”, exprimându-și îndoiala că un algoritm poate rămâne imun la cultura de corupție înrădăcinată a țării. Lumea urmărește acum cu atenție dacă Diella va eradica cu adevărat corupția sau pur și simplu va adăuga un nou strat de opacitate deciziilor guvernamentale.

O criză a democrației și atracția inteligenței artificiale

Experimentul Albaniei vine într-un moment de dezamăgire generalizată față de guvernarea democratică în multe țări. În 12 democrații cu venituri mari, majoritatea cetățenilor (mediană de 64%) declară că sunt nemulțumiți de modul în care funcționează democrația, conform unui studiu realizat de Pew Research Organization în iunie 2025.

Din Europa până în Asia și cele două Americi, protestele izbucnesc în mod regulat împotriva guvernelor percepute ca fiind distante, ineficiente sau corupte. Încrederea zdruncinată în instituții este vizibilă în „turnichete în flăcări, vitrine distruse și străzi înăbușite de gaze lacrimogene”, în timp ce oamenii își exprimă frustrarea față de lideri care par deconectați. În acest climat de indiferență democratică, ideea de a încredința anumite decizii unor algoritmi imparțiali începe să sune atrăgătoare.

În același timp, tehnologia IA devine rapid din ce în ce mai puternică și mai răspândită. Modelele avansate pot acum depăși performanțele oamenilor în sarcini specializate, cum ar fi analiza imaginilor medicale sau rezolvarea problemelor complexe. Publicul se familiarizează din ce în ce mai mult cu IA prin intermediul unor instrumente precum chatboții și, în mod interesant, mulți sunt deschiși să aibă încredere în IA în detrimentul politicienilor.

În sondajele globale realizate în 2025 de Global Collective Intelligence Project (CIP), oamenii au afirmat în mod constant că un chatbot bazat pe inteligență artificială ar putea lua decizii mai bune în numele lor decât reprezentanții lor aleși. Cu alte cuvinte, pe măsură ce instituțiile democratice se confruntă cu dificultăți, încrederea se îndreaptă către inteligența artificială.

Acest model nu este nou din punct de vedere istoric: atunci când democrația eșuează, populațiile se orientează adesea către oameni puternici sau alternative autoritare. Acum, acest reflex străvechi se îndreaptă spre algoritmi: speranța că inteligența artificială competentă, bazată pe date, ar putea avea succes acolo unde politica umană dezordonată nu a reușit.

Este ușor de observat tentația. Algoritmii par neutri și eficienți. Nu acceptă mită, nu oferă favoruri și nu se împotmolesc în certuri partizane. Confruntați cu un guvern care nu poate rezolva problemele cronice, mulți cetățeni consideră promisiunea unei „soluții bazate pe inteligență artificială” seducătoare.

De ce să nu lăsăm o mașinărie hiperrațională să ia decizii în loc să-i certe pe politicieni? Diella din Albania este un test dramatic al acestei idei, iar alte țări cu instituții slabe sunt probabil la curent, poate gata să urmeze exemplul dacă se dovedește a fi un succes.

De ce algoritmii nu pot înlocui valorile democratice

În ciuda atractivității sale, simpla înlocuire a deliberării democratice cu luarea deciziilor algoritmice este un compromis periculos. Guvernarea democratică nu înseamnă doar eficiență; ci și reconcilierea valorilor și intereselor concurente din societate. Algoritmii sunt excelenți în optimizare, dar nu pot decide asupra unor chestiuni morale și politice fundamentale.

De exemplu, alocarea unui buget național implică judecăți de valoare, cum să se echilibreze educația versus sănătatea versus apărare. Un algoritm poate calcula cifre pentru a maximiza producția, dar nu ne poate spune ale cui priorități ar trebui să fie prioritare sau ce înseamnă echitatea în termeni bugetari.

„Algoritmii pot optimiza eficiența, dar nu pot decide între valori concurente, chiar alegerile din centrul politicii democratice”, a avertizat recent liderul tehnologic Eric Schmidt.

O altă problemă este lipsa de transparență și responsabilitate. Dacă o inteligență artificială precum Diella decide toate achizițiile publice, pe ce bază alege câștigătorii? Fără reguli publice clare și capacitatea de a audita sau contesta deciziile inteligenței artificiale, cetățenii sunt lăsați în întuneric.

Când oamenii nu înțeleg cum se iau deciziile care îi afectează, se vor simți lipsiți de drepturi și neputincioși. Rezultatul poate fi alienarea și furia – aceleași probleme pe care le creează instituțiile democratice corupte sau lipsite de reacție, dar cu și mai puțină responsabilitate.

Într-o democrație, o decizie proastă poate fi atacată cu apel sau un lider poate fi înlăturat. Dar pe cine dai vina când un algoritm ia o decizie greșită? Un sistem opac de guvernanță bazat pe inteligență artificială ar putea, de fapt, să adâncească neîncrederea publică, nu să o atenueze.

Există, de asemenea, contextul mai larg al modului în care algoritmii funcționează în societatea de astăzi. Departe de a fi neutre, multe dintre sistemele bazate pe inteligență artificială cu care interacționăm (cum ar fi algoritmii de social media) sunt concepute cu motive de profit care exploatează slăbiciunile umane. Indignarea și diviziunea generează implicare, așa că fluxurile de conținut automate amplifică adesea cele mai extreme și polarizante materiale pentru a ne menține conectați.

Cercetările interne ale Facebook au arătat că algoritmul său de flux de știri „promovează conținut controversat, deoarece indignarea generează clicuri”. În general, furia este emoția pe care algoritmii de socializare o recompensează cel mai mult, ceea ce duce la apariția unor camere de ecou și a unei polarizări sporite. Dacă acordăm mai multe funcții guvernamentale algoritmilor fără garanții, riscăm să importăm aceste dinamici care amplifică conflictele în viața publică.

O inteligență artificială însărcinată, să zicem, cu alocarea de beneficii sociale ar putea face alegeri care optimizează anumite valori, dar care întăresc în mod accidental prejudecățile sau alimentează diviziunile sociale, într-un mod de tip „cutie neagră”. Pe scurt, guvernarea algoritmică ar putea înlocui un tip de deficit democratic (lideri insensibili) cu altul (mașini fără răspundere). Dacă demnitatea umană și capacitatea de acțiune ar fi tratate ca gânduri ulterioare, polarizarea nu ar face decât să se adâncească, iar încrederea în sistem s-ar eroda și mai mult.

O fereastră care se închide – și o alegere de făcut

Fereastra de oportunitate pentru a stabili acest curs pozitiv este finită. Cu fiecare lună care trece în care democrațiile tradiționale continuă să se împotmolească în blocaje, corupție sau ineficiență, atractivitatea soluțiilor algoritmice rapide va crește.

Dacă oamenii nu observă îmbunătățiri în guvernare, dar observă că sistemele de inteligență artificială devin mai inteligente, există un risc real ca „algocrația” să câștige teren în mod implicit. Liderii cu înclinații autoritare sau guvernele aflate în dificultate ar putea profita de inteligența artificială ca de o modalitate de a centraliza puterea și de a revendica legitimitatea tehnocratică („computerul decide, nu eu”).

Într-adevăr, țările în care instituțiile sunt slabe sau corupția este larg răspândită sunt cel mai probabil să încerce o acaparare a puterii prin inteligență artificială în stilul Albaniei, sperând să ocolească politica haotică. Rămâne de văzut dacă Diella va reuși în cele din urmă să elimine corupția din achizițiile publice ale Albaniei sau va ajunge să adauge un alt strat de opacitate. Dar, în orice caz, experimentul a dat startul, iar imitația este probabilă în locurile care își doresc cu disperare un leac miraculos pentru o guvernare eficientă.

Acest lucru pune în lumină națiuni democratice precum Statele Unite și cele din Europa: vor demonstra cum să integreze inteligența artificială într-o guvernare responsabilă, centrată pe om, sau vor lăsa narațiunea algocratică să se desfășoare necontrolat?

În realitate, viitorul democrației ar putea depinde de demonstrarea faptului că putem avea ce e mai bun din ambele lumi, un guvern care este atât al oamenilor, cât și la fel de competent și informat pe date precum cel mai inteligent algoritm. Alegerea cu care ne confruntăm nu este inteligența artificială sau democrația. Ci modul în care îmbinăm inteligența artificială cu democrația.

Așa cum a sugerat un critic albanez al lui Diella, simpla încredințare a puterii unui algoritm fără transparență este o soluție falsă. Însă, așa cum arată exemplul Taiwanului, utilizarea algoritmilor pentru a împuternici mai mulți cetățeni în procesul decizional poate reînnoi promisiunea democrației.

Concluzie: IA ca aliat democratic, nu ca înlocuitor

Anii următori vor testa dacă societățile libere se pot adapta și îmbunătăți folosind inteligența artificială sau dacă vor fi tentate să externalizeze guvernarea către mașini.

Lecția desprinsă din pariul îndrăzneț al Albaniei și din inovațiile digitale ale Taiwanului este că nu ar trebui să abandonăm principiile democratice de dragul eficienței. Problemele democrației, de la corupție la polarizare, nu vor fi rezolvate prin cedarea autorității către cod. În schimb, ar trebui să ne întrebăm cum ne poate ajuta inteligența artificială să reimaginăm participarea civică, să creștem transparența și să-i tragem la răspundere pe lideri (și algoritmi).

Dacă este realizată corect, IA ar putea revoluționa democrația secolului XXI, făcând-o mai incluzivă, agilă și informată. Imaginați-vă ședințele publice completate de analiza în timp real a feedback-ului fiecărui participant, realizată prin intermediul inteligenței artificiale, sau legislative în care informările bazate pe inteligență artificială să asigure că reprezentanții înțeleg cu adevărat sentimentul public și impactul politicilor înainte de a vota. Aceste progrese nu vor veni automat; ele necesită o proiectare și o supraveghere deliberate pentru a menține IA ca slujitor, nu stăpân.

După cum se spunea într-o opinie recentă din New York Times , „Viitorul democrației nu ne cere să respingem IA. Dimpotrivă. Avem nevoie de IA pentru a face democrația să funcționeze pentru secolul XXI, dar trebuie să fim atenți să nu cerem IA să decidă pentru noi, ci mai degrabă să ne ajute să ne guvernăm mai bine.”

Pe scurt, scopul este de a revigora democrația cu ajutorul inteligenței artificiale, nu de a o înlocui. Primul ministru al inteligenței artificiale din lume a preluat funcția, iar acum depinde de noi, ceilalți, să ne asigurăm că „Noi, Poporul”, rămânem la conducere, cu inteligența artificială ca instrument puternic al voinței noastre colective, mai degrabă decât un substitut pentru aceasta.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex