Live

Deschizi rețelele de socializare și începi să derulezi prin articole. Prima știre este o fotografie din vacanța unui prieten. Următoarea prezintă un dezastru natural undeva în lume. Apoi dai peste imagini dintr-o zonă de război, genocid și multe cadavre. Înainte să ai timp să procesezi ceea ce tocmai ai văzut, apare următoarea postare și vezi o altă glumă, un meme sau un moment obișnuit din ziua cuiva.

Pe măsură ce tehnologiile digitale devin din ce în ce mai integrate în viața de zi cu zi, cercetătorii acordă o atenție sporită relației dintre mediile tehnologice și comportamentul uman. În ciuda tuturor avantajelor tehnologiei, inclusiv comunicarea la distanță și accesul rapid la informații, unii cercetători avertizează că dependența excesivă de lumea digitală poate avea consecințe. În acest flux constant de informații, empatia devine una dintre primele victime.

Ce este empatia?

Empatia este o abilitate cognitivă complexă care joacă un rol primordial în relațiile umane. Cu toate acestea, dezvoltarea și exprimarea empatiei și a compasiunii nu sunt întotdeauna imediate sau ușoare. Empatia autentică necesită timp și, cel mai important, capacitatea de a lua o pauză și de a interacționa cu suferința altei persoane. Dar atunci când tragedia apare în același spațiu ca și divertismentul și dispare cu o simplă atingere, capacitatea noastră de a răspunde la durerea celorlalți începe să se erodeze. Această preocupare este susținută de cercetări: un studiu pe termen lung a constatat că nivelurile de preocupare empatică au scăzut semnificativ pe o perioadă de treizeci de ani, pe măsură ce expunerea la tehnologiile digitale a crescut constant (Konrath și colab., 2011).

De ce ecranele îngreunează empatia

Unul dintre motive constă în modul în care comunicarea digitală schimbă modul în care percepem emoțiile. O mare parte din empatia umană depinde de indicii subtile, cum ar fi expresiile faciale, limbajul corpului, tonul vocii și contactul vizual. Aceste semnale ne ajută să interpretăm emoțiile și să reacționăm în mod corespunzător. Neuroștiința subliniază, de asemenea, importanța „neuronilor oglindă”, celule cerebrale care se activează atunci când observăm emoțiile altei persoane. Acești neuroni ne permit să „oglindim” starea emoțională a celorlalți, ceea ce explică de ce uneori, a privi pe cineva plângând ne poate face să lăcrimăm. Cu toate acestea, studiile sugerează că o comunicare digitală prelungită poate slăbi aceste procese. Fenomenul modern cunoscut sub numele de „phubbing” (actul de a ignora pe cineva în favoarea verificării unui smartphone) arată cum obiceiurile digitale ne pot perturba reacția empatică în timpul conversațiilor. Atunci când o persoană își mută în mod repetat atenția către gadgetul său, devine mai greu să rămână pe deplin prezentă. Ulterior, nivelul de atenție scade. Mai ales pentru generațiile mai tinere care au crescut cu acces constant la spațiile digitale, phubbing-ul poate fi deosebit de semnificativ. Dacă întreruperile digitale devin normalizate în interacțiunile de zi cu zi, atenția susținută poate deveni treptat mai puțin frecventă în viața socială.

„Amorțirea psihică” și limitele empatiei

În același timp, expunerea constantă la conținut online legat de suferință poate duce la apatie și inacțiune din partea indivizilor, ceea ce nu este deloc surprinzător. Atunci când utilizatorii de internet se confruntă cu imagini repetate de masacre și violență, sistemele lor emoționale pot deveni copleșite. Acest fenomen a fost descris de Paul Slovic, care a observat că empatia scade adesea pe măsură ce numărul victimelor crește. După cum explică el:

„Un singur copil căzut într-o fântână sau care moare de foame ne mișcă inimile și ne pune mâinile (și portofelele) în acțiune. Totuși, de îndată ce numărul victimelor crește la două, compasiunea – atât afectivă, cât și comportamentală – începe să scadă.”

Motivul din spatele acestui fenomen constă în mecanismul de adaptare al creierului nostru, descris ca „amorțire psihică” sau „oboseală din cauza compasiunii”. Conform acestui fenomen, oamenii tind să reacționeze mai puternic la suferința unei singure victime identificabile, devenind în același timp mai puțin receptivi pe măsură ce numărul victimelor crește. Rareori un număr mare de victime în catastrofe evocă implicarea emoțională necesară pentru a motiva acțiunea, provocând în mod paradoxal mai puțină compasiune decât poveștile individuale.

Totuși, este esențial să menționăm că un răspuns, sau absența acestuia, nu indică neapărat o lipsă de grijă sau o indiferență morală. În schimb, poate funcționa ca un mecanism de apărare psihologică care ajută indivizii să facă față expunerii constante la conținut tulburător; în caz contrar, consecințele psihologice ar fi severe. Dacă utilizatorii online ar experimenta empatia la maximum față de fiecare exemplu de suferință pe care îl întâlnesc pe web, ar începe în curând să sufere de anxietate, stres, depresie și epuizare emoțională generală.

Cum amplifică algoritmii conținutul tulburător

Algoritmii platformelor digitale înșiși joacă un rol crucial. Mediile de socializare nu sunt spații neutre în care informațiile pur și simplu apar; aceste ecosisteme sunt concepute pentru a maximiza implicarea. Algoritmii prioritizează conținutul care provoacă reacții puternice, cum ar fi furia, șocul, disperarea, anxietatea sau frica, pur și simplu pentru că aceste emoții tind să-i facă pe utilizatori să deruleze mai mult timp. În consecință, utilizatorii întâlnesc adesea conținut tulburător pe care s-ar putea să nu-l fi căutat în mod deliberat. Un sondaj realizat de Youth Endowment Fund în 2024 a arătat că 70% dintre adolescenți au fost expuși la violență din lumea reală pe platformele de socializare. Dintre aceștia, 25% au raportat că respectivul conținut le-a fost impus algoritmic, mai degrabă decât căutat intenționat. În timp, expunerea la conținut tulburător devine o parte obișnuită a vieții de zi cu zi, lăsând o amprentă asupra minților tinere și în curs de dezvoltare.

Cum putem restabili empatia?

Deși mediile digitale pot slăbi răspunsurile empatice, acest proces nu este ireversibil. Iată trei pași care pot ajuta la restabilirea unei interacțiuni mai pline de compasiune cu ceilalți:

  • Încetiniți consumul de informații.

Una dintre principalele provocări ale mediilor digitale este viteza cu care se consumă informațiile. Derularea nesfârșită rareori ne permite să procesăm ceea ce vedem. O pauză atunci când ne confruntăm cu postări tulburătoare poate ajuta la restabilirea conștientizării emoționale.

  • Concentrează-te pe povești individuale.

Cercetările arată în mod constant că oamenii reacționează mai puternic la suferința unor persoane identificabile decât la statistici. În loc să te concentrezi doar pe titluri sau cifre, încearcă să cauți narațiuni personale. În acest fel, în primul rând, vei aborda nevoia de a obține informații cu mai multă atenție. În al doilea rând, îți permite să cultivi un sentiment mai profund de compasiune, care este atât de necesar în zilele noastre.

  • Reconstruiți interacțiunea față în față.

Este important să ne amintim că empatia se dezvoltă prin conexiune umană reală. Contactul vizual, vocea interlocutorului și limbajul corpului oferă semnale care lipsesc în comunicarea digitală. Când petreceți timp cu oamenii, reduceți la minimum distragerile, cum ar fi notificările de pe smartphone. Interlocutorul dumneavoastră va aprecia implicarea dumneavoastră deplină în conversație.

Empatia poate fi sub presiune în era digitală, dar este departe de a dispărea. Într-o lume inundată de un flux constant de informații, depinde de fiecare individ să se oprească, să observe și, cel mai important, să-i pese.

Referințe:

Konrath, SH, O'Brien, EH și Hsing, C. (2011). Schimbări în empatia dispozițională la studenții americani în timp: o meta-analiză. Personality and Social Psychology Review, 15(2), 180–198. https://doi.org/10.1177/1088868310377395

Rizzolatti G, Craighero L (2004). „Sistemul neuronilor oglindă”. Annual Review of Neuroscience . 27 (1): 169–192. doi : 10.1146/annurev.neuro.27.070203.144230

Slovic, P. (2007). Amorțeală psihică și efectul victimei identificabile. Judecata și luarea deciziilor.

Fondul de dotare pentru tineri. (2024). 70% dintre adolescenți văd acte de violență din viața reală pe rețelele de socializare, dezvăluie un nou studiu .
https://youthendowmentfund.org.uk/news/70-of-teens-see-real-life-violence-on-social-media-reveals-new-research/

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex