Miza libertății presei în 2025

Este un fapt că libertatea presei este pusă la încercare în multe feluri la nivel internațional, de la atacuri fizice împotriva jurnaliștilor de stradă până la SLAPPS (procese strategice împotriva participării publice) și supraveghere digitală. Siguranța jurnaliștilor nu mai este doar o cerință profesională. Devine un pilon al consolidării democratice și al responsabilității publice. Natura multiformă a acestor amenințări necesită răspunsuri complexe, la nivel instituțional sau prin furnizarea de sprijin psihologic și juridic, printre altele.

Această nevoie a dat naștere reuniunii internaționale din acest an de la Salonic (14-15 iunie 2025), organizată de Centrul Internațional pentru Siguranța Jurnaliștilor (ICSJ) în colaborare cu Laboratorul de Jurnalism pentru Pace al Universității Aristotel din Salonic, Secretariatul General pentru Informație și Comunicare, Uniunea Editorilor din Macedonia și Tracia, ERT etc., cu cooperarea și sprijinul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei și al UNESCO. Scopul, așa cum s-a subliniat la deschidere, este tranziția „de la risc la reziliență”, nu doar ca retorică abstractă, ci ca o strategie operațională bazată pe cooperare intersectorială, emancipare educațională și vigilență instituțională.

Această conferință părea să servească drept forum pentru acțiuni coordonate, unde cercetători, jurnaliști, sindicate, avocați și funcționari publici s-au reunit pentru a construi un ecosistem jurnalistic mai rezistent.

ICSJ ca centru al rezilienței: de la cercetare la acțiune

Conferința de la Salonic a fost un moment crucial în procesul de transformare a ICSJ într-un organism internațional cu acțiune multiplă. După cum a declarat profesorul Nikos Panagiotou, șeful Centrului, în timpul conferinței:

„Această întâlnire marchează o trecere pentru ICSJ de la un centru de cunoștințe la o platformă pentru sprijin tangibil. Prin combinarea cercetării cu colaborări intersectoriale și instrumente educaționale, oferim sprijin practic jurnaliștilor care lucrează sub presiune” (Panagiotou, comunicare personală, 15 iunie 2025).

Varietatea subiectelor abordate, de la securitatea cibernetică la impactul psihologic și garanțiile instituționale, reflectă extinderea misiunii Centrului, unde, potrivit domnului Panagiotou, nevoia de a recunoaște jurnaliștii ca bun public este acum mai relevantă ca niciodată:

„Accesul la informații fiabile trebuie recunoscut ca un bun public. Aceasta este piatra de temelie a oricărui mare demers democratic” (Panagiotou, comunicare personală, 15 iunie 2025).

Conferința a evidențiat inițiative cheie care extind rolul internațional al ICSJ și consolidează misiunea sa intersectorială. Pe de o parte, este organizată o reuniune internațională specializată dedicată jurnalismului despre traume, cu scopul de a dezvolta în comun practici de sprijin psihologic. Această inițiativă își propune să reunească psihologi specializați, corespondenți de război și editori în jurul unei mese comune, punând bazele unor practici de sprijin axate pe traume.

În același timp, așa cum a subliniat prof. Panagiotou, șeful ICSJ, „s-au format noi colaborări cu sindicatele jurnaliștilor, instituțiile academice și organizațiile societății civile pentru a crea în comun programe de formare, protocoale de siguranță și rețele de asistență juridică”. Parteneriatele sunt cruciale în protejarea jurnalismului cu mijloace practice și garanții instituționale, atât la nivel național, cât și internațional.

În plus, se pune un accent deosebit pe participarea noii generații de jurnaliști, prin ateliere interactive de rezolvare a problemelor și de elaborare a strategiilor, creativitatea și competența digitală a tinerilor profesioniști constituind nucleul dezvoltării unor strategii de securitate durabile.

Modernizarea misiunii ICSJ este consacrată de recunoașterea sa instituțională la nivel internațional. Includerea sa în Repertoriul global al mecanismelor naționale de siguranță al UNESCO și rolul său de punct național de contact în cadrul campaniei „Jurnaliștii chestiuni” a Consiliului Europei sunt pași indicativi care confirmă poziția sa strategică ca partener național și internațional pentru protecția jurnaliștilor și consolidarea libertății presei (1) .

Dimensiunea internațională: UNESCO, OSCE, voința politică

O caracteristică cheie a conferinței a fost faptul că nu a fost produsul unei singure inițiative naționale, ci și un punct de convergență pentru vocile instituționale globale pe tema siguranței jurnaliștilor, unde prezența internațională puternică la nivel instituțional și retoric a evidențiat necesitatea de a asigura libertatea presei și siguranța jurnaliștilor – două lucruri care nu mai pot fi văzute separat. Dimpotrivă, ele constituie fundamentele coeziunii democratice și ale responsabilității politice.

Tawfik Jelassi, directorul general adjunct pentru comunicare și informare al UNESCO, a pus un accent deosebit pe abordarea triplă „Prevenire – Protecție – Urmărire penală”, care stă la baza Planului de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității. Cu o retorică incisivă și bine documentată, el a prezentat cele mai recente rapoarte ale Organizației:

„Între 2022 și 2023, 162 de jurnaliști și lucrători din mass-media au fost uciși la nivel global. Aceasta reprezintă o creștere de 38% față de bieniul precedent. Și mai alarmant: 86% dintre aceste crime rămân nerezolvate.”

Potrivit lui Jelassi, cea mai urgentă problemă acum este adoptarea unor „mecanisme de protecție instituțională care nu se limitează la instruire ocazională, ci sunt integrate în culturile politice naționale”. În același timp, el a lăudat decizia Greciei de a găzdui programe instituționale și educaționale precum ICSJ, adăugând:

„Felicităm ICSJ pentru rolul său de lider în acest domeniu. Includerea sa în Repertoriul global UNESCO al mecanismelor naționale de siguranță reflectă un angajament ferm față de standardele naționale și internaționale privind siguranța jurnaliștilor.”

În numele Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Jan Braathu, șeful Misiunii pentru Libertatea Presei, a transmis un mesaj clar în favoarea conștientizării politice, recunoscând amenințările tot mai mari cu care se confruntă jurnaliștii din statele membre OSCE:

„În întreaga regiune OSCE, jurnaliștii continuă să se confrunte cu o serie de amenințări: de la a fi vizați și atacați atunci când relatează despre demonstrații, până la măsuri de supraveghere și campanii denigratoare care vizează discreditarea rolului lor.”

Braathu a pus un accent deosebit pe cooperarea instituțională cu ICSJ, recunoscând importanța acesteia ca loc de educație și pilon simbolic pentru legitimarea misiunii jurnalistice. El a afirmat că „Siguranța jurnaliștilor nu ține doar de integritatea lor fizică. Este o chestiune de reziliență democratică”, încheind cu:

„Numai jurnaliștii pricepuți pot contribui eficient la furnizarea informațiilor de care cetățenii au nevoie pentru a participa la guvernarea democratică.”

Deosebit de interesantă a fost declarația Tamarei Vujović, ministrul Culturii și Mass-media din Muntenegru, care, cu o populație mai mică de 650.000 de locuitori, are peste 200 de instituții media active și o sferă publică plină de viață, deși adesea polarizată. În ciuda obstacolelor structurale și a provocărilor istorice din regiunea Balcanilor de Vest, ministrul a subliniat voința politică a guvernului de a crea un mediu de securitate și independență pentru jurnaliști, garantat instituțional.

„Nu putem schimba toate condițiile, dar putem construi împreună un sistem care să ofere siguranță celor care îndrăznesc să vorbească. Avem nevoie de instituții, nu doar de intenții bune” (1) .

Ministrul a subliniat, de asemenea, importanța cooperării transfrontaliere și a instrumentelor europene comune, întărind convingerea că siguranța jurnaliștilor nu este doar o problemă a „marilor puteri” sau a zonelor de război, ci o problemă europeană comună care privește și democrațiile în tranziție — unde instituțiile sunt testate zilnic, iar protecția politică a informațiilor nu este o certitudine.

Numitorul comun al intervențiilor a fost necesitatea accesului la date fiabile și de înaltă calitate pentru a fundamenta intervenția, a elimina impunitatea și a construi politici pe baze solide. Pe această bază, cooperarea intersectorială și instituționalizarea responsabilității au fost prezentate nu ca o „ambiție”, ci ca o necesitate.

Fotojurnalismul în prima linie: traume, reziliență și vulnerabilitate umană

Unul dintre cele mai memorabile momente ale conferinței a fost împărtășirea publică a experiențelor fotojurnaliștilor Lefteris Pitarakis și Kostas Tsironis. Cei doi profesioniști, cu mulți ani de experiență în zone de criză, de la zone de război la zone afectate de calamități naturale, au dat glas la ceea ce adesea rămâne nespus: consecințele psihologice ale traumelor profesionale și linia fină dintre realismul obiectivului și nevoia de supraviețuire a persoanei din spatele acestuia.

Kostas Tsironis, fotojurnalist pentru ANA-MPA (Agenția de Știri din Atena – Agenția de Presă Macedonia) a făcut referire la „o situație bipolară” între momentele de adrenalină din timpul unei misiuni și revenirea la normalitate. „Reporteri despre incendii, crize, evenimente extreme… și apoi te întorci acasă și e ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Această alternanță îți poate afecta mintea.” Descrierea sa a perioadei de criză economică din Grecia a fost profund personală și umană, cu un punct de ruptură al colapsului mental care i-a amintit că „nici alcoolul, nici înlocuitorii nu sunt soluția”. În schimb, ceea ce este nevoie este „ cineva apropiat să fie acolo”. În același timp, a vorbit realist despre pesimismul său cu privire la perspectiva sprijinului instituțional din partea sindicatelor respective, recunoscând „mentalitatea dură și rezistentă” care predomină, adesea în detrimentul stării mentale a profesioniștilor din mass-media.

În același context, Lefteris Pitarakis, jurnalist foto și video de la Associated Press, cu experiență în zone de război precum Afganistan, Palestina și Irak, a descris necesitatea unei distanțări conștiente: „În spatele camerei există o implicare profesională, nu personală.” Cu toate acestea, el a recunoscut că presiunea mentală este constantă și că mulți colegi recurg la substanțe pentru a face față traumei: „Nu ai nevoie de whisky, ai nevoie de apă și de cineva care să fie acolo pentru tine.” La fel de semnificativă a fost referirea sa la Centrul DART pentru Jurnalism și Traumă, subliniind necesitatea de a încorpora astfel de practici de sănătate mintală în cadre mai instituționale și naționale.

În cele din urmă, ambele intervenții au convergut asupra unui adevăr vital: primul pas în abordarea traumei nu este tratamentul, ci prezența, pur și simplu a fi acolo. O reamintire umană, simplă și esențială.

Un seminar de supraviețuire pentru jurnaliști

Printre atelierele practice care s-au remarcat în cadrul conferinței, seminarul de prim ajutor pentru jurnaliștii de teren a fost una dintre cele mai directe și utile intervenții. Conceput pentru a răspunde nevoilor reale ale reporterilor care relatează despre proteste, zone de război sau dezastre naturale, seminarul a oferit cunoștințe de bază, dar esențiale, despre cum să gestionezi situațiile de urgență.

Participanții au fost instruiți în abilități precum tratarea rănilor, efectuarea resuscitarii cardiopulmonare, recunoașterea simptomelor critice și transportul în siguranță al persoanelor rănite, prin intermediul unor scenarii realiste și simulări la fața locului. Majoritatea participanților au descris experiența ca fiind „una dintre cele mai semnificative și necesare pe care le-am avut vreodată”, în timp ce mai mulți au remarcat că acest tip de instruire practică ar trebui să fie obligatorie în programele de educație jurnalistică, precum și în ghidurile editoriale media.

Atelierul de lucru a întărit filosofia conferinței, conform căreia siguranța nu este doar o problemă instituțională sau tehnică, ci și o chestiune de pregătire zilnică, supraviețuire și camaraderie pe teren.

Recomandări de politici și ziua următoare

La încheierea conferinței, a fost clar că protecția jurnaliștilor nu se poate limita la activități de advocacy, ci necesită intervenții structurale, cadre de colaborare și responsabilitate politică, astfel încât siguranța să fie instituționalizată și implementată în practică, nu ca excepții, ci ca regulă.

După cum a subliniat Nikos Panagiotou, șeful ICSJ, „această conferință marchează o trecere de la înregistrarea academică la co-crearea practică de soluții. ICSJ nu este doar un centru de cercetare, ci este un domeniu de convergență, intervenție și îngrijire pentru cei aflați în prima linie a informației.” Participarea intersectorială și alianțele care au apărut, a subliniat el, „deschid calea pentru crearea de instrumente instituționale, atât în ​​interiorul, cât și dincolo de granițe.” În același timp, cooperarea cu asociațiile jurnalistice, instituțiile academice și ONG-urile este un al doilea pilon de intervenție. Propunerile specifice se referă la:

• Integrarea modulelor de instruire în domeniul siguranței în învățământul superior
• Crearea unor rețele comune de asistență juridică pentru jurnaliștii aflați în situații de risc
• Stabilirea protocoalelor interne de siguranță în cadrul echipelor editoriale și al organizațiilor de știri.

Un factor cheie este participarea activă a tinerei generații, care a fost văzută nu doar ca o obligație morală, ci și ca o cheie practică a inovării. Jurnaliștii mai tineri au participat la ateliere interactive și procese de co-creare, propunând, printre altele, instrumente digitale de alertă în cazuri de atac sau supraveghere, precum și campanii de informare peer-to-peer pe rețelele de socializare.

Așa cum a remarcat pe bună dreptate ambasadorul Jan Braathu (OSCE), „doar jurnaliștii pricepuți pot servi democrația. Siguranța este o condiție prealabilă, nu un privilegiu.”

Discuția privind crearea unui mecanism paneuropean de monitorizare a riscurilor a fost pusă pe masă de reprezentanții organizațiilor internaționale și se așteaptă să fie reluată la următoarea conferință. Lucrările s-au încheiat cu o înțelegere comună că angajamentul colectiv poate fi tradus în politici concrete și implementabile.

Referințe:

• Agenția de presă Atena-Macedoneană. (2025, 14 iunie). Θεσσαλονίκη: «Από τον κίνδυνο στην Ανθεκτικότητα» – Η ασφάλεια των δημοσιογράφων στο επίκεντρς συνεδρίου. https://www.amna.gr/mobile/article/910906/Thessaloniki-Apo-ton-kinduno-stin-Anthektikotita—I-asfaleia-ton-dimosiografon-sto-epikentro-diethnous-sunedriou
• ICSJ, Ordinea de zi finală a Conferinței „De la risc la reziliență: o abordare multidisciplinară” Ordinea de zi SAFETY FINAL 12