Live

Criminalitatea juvenilă în Italia ia forme care necesită o interpretare atentă și simplă: nu este (doar) un fenomen episodic și nici nu este legată exclusiv de „indispoziția” individuală, ci din ce în ce mai mult de suprapunerea și interacțiunea dintre condițiile familiale, școlare, economice, sociale și culturale.

Conform celor mai recente date colectate în 2024 , numărul infracțiunilor comise împotriva minorilor a depășit pentru prima dată pragul de 7.000 ( 7.204, +4% față de 2023 ) și a crescut cu 35% în ultimii zece ani (fetele rămânând cele mai afectate, reprezentând 63% dintre victime). În același timp, în ciuda scăderii numărului total de omucideri intenționate din țară, procentul de omucideri comise de minori a crescut la 11%, victimele copii reprezentând 7%. Aceste date arată că, chiar și într-un context general de scădere a violenței extreme, tinerii rămân deosebit de afectați – ca agresori sau victime – în situații de vulnerabilitate din ce în ce mai mare.

Factori de risc

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului, este oportună o analiză concretă a contextelor care favorizează apariția comportamentelor deviante în rândul tinerilor.

Relații familiale și imediate: Atunci când unitatea familială este marcată de instabilitate – părinți absenți, conflicte constante, venituri mici sau șomaj, sprijin educațional deficitar – acestea sunt toate motivele potențiale pentru care un tânăr riscă să se trezească fără un sentiment de direcție, apartenență sau perspective. Această situație îl încurajează să se alăture grupurilor deviante sau să recurgă la comportamente transgresive ca mijloc de afirmare sau de evadare. Datele indică o creștere semnificativă a abuzului în familie în rândul copiilor infractori: în 2024, au existat 2.975 de cazuri, o creștere de 5% față de 2023 și o creștere de 101% față de acum doisprezece ani.

Școala și parcursul educațional: O școală care nu oferă instrumente educaționale adecvate – ateliere, meditații, îndrumare, un mediu stimulant – sau un elev care se confruntă cu eșecuri academice poate percepe educația ca fiind inutilă. Lipsa implicării școlare reduce drastic capacitatea de a-și planifica viitorul, ceea ce îi împinge pe elevi spre alternative chiar și deviante. Dacă școala nu este o plasă de siguranță, riscul de devianță crește.

Condiții economice și contexte locale: cartierele marcate de sărăcie, rata ridicată de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și lipsa infrastructurii sociale oferă un teren fertil pentru comportamentul antisocial. Percepția lipsei de oportunități poate legitima alegerea devianței ca mijloc de apartenență sau de câștigare a existenței. În aceste contexte, riscul este amplificat dacă nu există oportunități pentru dezvoltarea tinerilor.

Rețelele sociale și lumea digitală: componenta digitală nu este doar mediere, ci activă: recrutarea în bande , imitarea violentă și normalizarea deținerii sau a opresiunii armelor sunt favorizate de spațiile online slab controlate. Raportul recent notează că, printre infracțiunile împotriva minorilor în 2024, pornografia infantilă a crescut cu 63%, iar deținerea de pornografie infantilă cu 36%.

Interacțiunea factorilor: niciunul dintre acești elemente nu poate fi considerat izolat. Un copil care crește într-o familie instabilă, frecventează o școală prost administrată, locuiește într-un cartier cu puține oportunități și are acces nerestricționat la lumea digitală este semnificativ mai vulnerabil. Comportamentul deviant se construiește pe această suprapunere de fragilitate și lipsă de protecție.

Funcția educativă a pedepsei prin legea juvenilă

Sistemul juridic italian atribuie sistemului penal juvenil un scop în primul rând reeducativ, nu doar punitiv. Legea ia în considerare imputabilitatea și nivelul de dezvoltare al minorului și previne ca intervenția judiciară să devină o etichetă. Cadrul de reglementare, în special articolul 6 din Decretul prezidențial 448 din 1988, impune autorității judiciare să beneficieze de servicii juvenile, sociale și de sănătate în fiecare etapă și nivel al procedurilor. Detenția juvenilă este prevăzută ca ultimă soluție: scopul este ca intervenția să promoveze responsabilitatea, incluziunea socială și să reducă daunele aduse personalității minorului.

Aceasta implică faptul că sancțiunile trebuie completate cu măsuri neprivative de libertate (probațiune, libertate condiționată, comunități educaționale) orientate spre reintegrare. Numai în acest cadru pedeapsa devine educativă: nu doar „plata” pentru greșeală, ci un nou început cu demnitate și perspective. În această viziune, justiția penală juvenilă necesită sinergie între sistemul judiciar, sistemul educațional, sistemul de sănătate și structura socială.

Exemple de reintegrare eficientă și strategii practice

Pentru a avea un impact real asupra criminalității juvenile, este necesară o intervenție în trei faze: înainte de infracțiune (prevenire), în timpul pedepsei (intervenție educațională) și după pedeapsă (reintegrare). Un exemplu semnificativ în Italia este proiectul „ Liber să alegi ” (promovat de Ministerul Justiției și cofinanțat de Fondul Social European), care a operat în zonele cu risc ridicat ale Curților de Apel din Calabria, Campania și Catania (sudul Italiei), oferind formare, orientare profesională, sprijin individualizat și asistență socială tinerilor vulnerabili. Sprijinul individual, sprijinul pentru formare și accesul la angajare au fost esențiale. (Datele oficiale arată că 83 de tineri au fost implicați în acest proiect.) Un alt element crucial este faza „de după”: intervenția în momentul pedepsei nu este suficientă dacă nu se activează o cale de ieșire din ciclul devianței prin meditații, angajare și creare de rețele sociale. Aceste măsuri sunt prevăzute de legea juvenilă și trebuie consolidate.

În cele din urmă, prevenția. Acțiunile în școli (educație socială, programe de orientare și ocupare a forței de muncă), în cartiere (dezvoltarea infrastructurii, participarea tinerilor, sport, cultură) și în lumea digitală (alfabetizarea în materie de risc, educația media și spațiile sigure) reprezintă investiții esențiale. Oferirea unei alternative concrete la devianță înseamnă furnizarea unui plan de viață. Aceasta este esența răspunsului la fenomen: nu doar reducerea numărului de persoane, ci schimbarea viitorului.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex