Andra Gogan: „Continuă să visezi ca să poți evolua”

De-a lungul anilor ai reușit să-ți îndeplinești mai multe vise și nu ai renunțat deloc, indiferent cât de greu a fost. Crezi că tot ceea ce ai realizat până acum și continui să realizezi se datorează muncii asidue, perseverenței și pasiunii?

Da, am crezut întotdeauna că dacă îți dorești ceva… chiar dacă nu excelezi în domeniul respectiv, dar ești perseverent și faci ceva în fiecare zi pentru acea pasiune, nu există nicio șansă să nu crești din ce în ce mai mult, astfel încât până la urmă să ajungi acolo unde îți dorești.

Într-un interviu ați spus: „Cu cât visezi mai măreț, cu atât dorința este mai înaltă, atunci cel puțin jumătate din ea se îndeplinește.” Așadar, ne încurajați să visăm măreț? Dar ce se întâmplă cu cei care poate nu mai au curajul sau speranța să facă acest lucru?

Da, am fost mereu de părere că trebuie să-ți ceri ceva de la tine însuți pentru a evolua, iar cu cât visezi mai sus (dar și faci ceva în această direcție), cu atât te poți apropia de visul tău. Dacă îți stabilești obiective înalte, cu siguranță vei face ceva pentru a le atinge și vei ajunge cel puțin la jumătatea drumului către locul unde vrei să fii. Nu evita să visezi pentru a putea evolua. Cred că și cei care și-au pierdut speranța ar trebui să găsească puterea în sufletul lor de a avea încredere în ei înșiși și de a munci pentru a-și îndeplini visul.

„De la personajele pentru care am făcut vocile am învățat pozitivism, bucurie de viață, energie în viața de zi cu zi.”

Andrei îi place să danseze

Ți-ai deschis propria școală de dans, „Academia Andra Gogan”, unde predai și tu. Care a fost ideea din spatele creării acestei școli de dans?

Încă de la 8-9 ani mi-am descoperit pasiunea pentru dans: first step, apoi street dance, apoi dans sportiv (dans de salon, 10 stiluri de dans pe care le-am studiat din dansul de salon). De fiecare dată când eram pe ringul de dans eram foarte fericită și simțeam că întreaga lume era a mea. După ce am studiat cum e să dansezi singură sau în perechi, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să am propria mea trupă de dansatori.

Împreună cu părinții mei am deschis o școală de dans pentru a împărtăși pasiunea mea pentru dans cu alți copii. După nici câteva luni, profesoara angajată de părinți s-a dovedit a fi neserioasă și la vârsta de 11 ani am început să fac coregrafii pentru trupă și să le arăt copiilor în timp ce așteptam să găsim un alt profesor de dans pentru școala noastră.

Văzând că nu găseam niciunul și copiii și părinții lor erau foarte încântați de ceea ce făceam (prezentații foarte frumoase și rezultate bune la concursuri) am rămas coregraful principal al școlii noastre de dans. Din acel moment și până astăzi (aproximativ 15 ani) rezultatele nu au întârziat să apară și avem aproximativ 600 de copii în Academie.

O altă pasiune de-a ta este dublajul vocilor. Poți să ne împărtășești ce ai învățat de la personajele ale căror voci le-ai făcut?

Da, dublajul este o pasiune de când aveam 5 ani. Am avut (și încă am) un timbru special care m-a ajutat foarte mult să câștig castinguri pentru diverse personaje (Prințesa Sofia, Doc McStuffins etc.). De la personajele cărora le-am dat voce, am învățat pozitivismul, bucuria de a trăi, energia în viața de zi cu zi.

„Au fost momente când am simțit că nu vom reuși niciodată, asta pentru că ne-am dorit ca acest proiect să fie din ce în ce mai bun: am filmat în 7 țări, l-am presărat cu mii de efecte speciale, am îmbunătățit calitatea din ce în ce mai mult.”