Andra Dobre lucrează în departamentul de comunicare al Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale și este pasionată de educație. Acest interviu a fost realizat de Ana-Ștefania Diță, studentă la Jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Universitatea din București. Interviul a fost realizat de Sorin Mărghitaș, redactor la EURACTIV România.
Andra Dobre despre experiența Erasmus: „Învățarea este ceva ce va rămâne cu mine”
Cum ai ajuns să mergi într-un program Erasmus? A fost ceva ce ți-ai dorit sau s-a întâmplat pe neașteptate?
Nu aș spune că a fost neașteptat. Mi-am dorit. Am auzit prima dată despre Erasmus când eram la liceu. Am studiat intensiv franceza la departamentul de Matematică-Informatică de la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, iar școala avea proiecte, așa că știam deja despre aceste programe interșcolare. Pe atunci, programele de mobilitate Erasmus, în special studiile universitare, erau mai cunoscute, la fel ca și astăzi. Încă din liceu, știam că vreau să particip la un moment dat la un program de mobilitate Erasmus.
Când am început facultatea, s-a întâmplat ceva în 2006, cred, când România a găzduit un Summit al Francofoniei. Eram studentă pe atunci și am aflat despre asta de la foști colegi de liceu. Căutau voluntari vorbitori de liceu. Am aplicat, împreună cu iubitul meu de atunci, dar pentru că nu și-a completat corect aplicația online, nu a fost selectat pentru un interviu. Eu, în schimb, mi-am luat timp, am scris mai mult și mi-am împărtășit experiențele, așa că am trecut interviul. Timp de o săptămână, am fost instruiți de români de la Ministerul Afacerilor Externe și canadieni. A fost un antrenament intens și cuprinzător, din care am învățat multe. După acea experiență de la Summitul Francofoniei, am știut sigur că vreau să merg într-un schimb Erasmus – a fost un moment definitoriu.
Ai participat la programe Erasmus prin intermediul organizațiilor de tineret sau doar pentru studii?
Din păcate, am beneficiat doar de latura academică a programului Erasmus și nu m-am implicat în proiecte de învățare non-formală. A trebuit să studiez mobilitatea în timp ce studiam Dreptul. În al treilea an, am petrecut un semestru în Franța, la Universitatea din Orléans, Facultatea de Drept, Economie și Management. Ulterior, am participat la un alt program de mobilitate Erasmus – o școală de vară fără finanțare prin granturi. Aceasta a însemnat că programul nu mi-a acoperit costurile, deoarece lucram deja pentru Erasmus+. Mai târziu, când am început un masterat în Istoria și Filosofia Culturii în 2022, în timpul pandemiei, am participat la o altă școală de vară în Franța, la Aix-en-Provence.
De ce ai ales Franța în detrimentul altei țări?
Am ales Franța pentru că vorbeam foarte bine franceza și, din moment ce era un program de nivel universitar, am considerat că este cea mai bună alegere. La vremea respectivă, modul în care universitățile promovau aceste programe le făcea să pară oarecum elitiste. Astăzi, văd lucrurile diferit, pentru că ceea ce își dorește de fapt Uniunea Europeană prin Erasmus este să facă aceste programe mai accesibile. Scopul este de a ajunge la cât mai mulți studenți și elevi, nu doar la cei mai buni. Am întâlnit mulți studenți în Franța, de exemplu, din Spania, care nu aveau un nivel avansat de franceză, dar au perceput-o ca pe o provocare, o experiență de învățare și o oportunitate de a-și îmbunătăți abilitățile lingvistice.
Cum a fost prima ta experiență Erasmus?
A fost o provocare pentru că am plecat fără să am cazare asigurată. Am mers cu o colegă de clasă și o prietenă apropiată. Când am ajuns, o colegă de clasă, care era deja acolo de câteva luni, ne-a lăsat să stăm la ea, dar am dormit pe jos. A fost o experiență de învățare, cu siguranță. Fiind născută și crescută în București, nu locuisem niciodată într-un cămin; am stat mereu acasă cu părinții mei, la adăpost. În Franța, m-am trezit singură și a trebuit să mă ocup de toate. Am cumpărat niște saltele de la Carrefour, îmi amintesc, și în cele din urmă am găsit un apartament în centrul orașului. În mod ironic, l-am închiriat de la o studentă care pleca în propriul ei schimb Erasmus la Bilbao.
Care sunt diferențele dintre un student care merge într-un schimb Erasmus prin intermediul universității și unul care participă la un proiect al unei organizații de tineret?
Cred că voluntariatul poate fi mai dificil, atât în sens pozitiv, cât și negativ. Procesul de învățare poate fi mai intens. Într-un mediu universitar, lucrurile sunt structurate – știi că vei participa la cursuri, vei obține credite și vei avea un cadru instituțional clar. Pe de altă parte, voluntarii au multă libertate. De exemplu, în Timișoara, voluntari de la FIT și Corpul European de Solidaritate au ajutat la renovarea hidrocentralelor și la transformarea lor în centre de tineret. Poți face lucruri uimitoare. Mi-aș fi dorit să fi experimentat și eu un program de voluntariat.
Ce ai învățat din experiența ta Erasmus?
Am învățat că va fi întotdeauna mai mult decât ai plănuit, mai profund decât ți-ai imaginat. Scopul meu inițial a fost să-mi îmbunătățesc franceza și să studiez dreptul într-o țară al cărei sistem juridic a influențat puternic sistemul juridic al României. Dar dincolo de asta, înveți cum să interacționezi cu oameni din culturi diferite – fie că sunt studenți internaționali sau francezi – cultura locală era diferită. Profesorii au fost incredibil de politicoși, aproape excesiv. Un lucru care m-a șocat a fost modul în care au ținut ușa deschisă pentru ca studenții să intre în sala de curs. Asta nu mi s-a întâmplat niciodată în România.
Franța este, de asemenea, o țară cu multe reguli și o cultură extrem de formală. Chiar și între studenți, am observat diferențe. Îmi amintesc că ne-am împrietenit repede cu o studentă franceză dintr-o familie mixtă – tatăl ei era britanic, iar mama ei era franțuzoaică. Ne-a adoptat cumva și luam masa împreună. Interesant este că, chiar și între ei, studenții francezi foloseau un limbaj formal până când se apropiau.
Ți-a plăcut atât de mult Erasmus încât ți-a influențat alegerea carierei sau a fost pură pasiune?
Privind în urmă, nu aș spune că a fost o pură coincidență. În scurt timp, voi împlini 15 ani de când lucrez la agenție, așa că e clar că iubesc ceea ce fac. Îmi este mult mai ușor să promovez programele Erasmus, deoarece sunt beneficiar direct al lor. Nu eram pe deplin conștient că experiența mea Erasmus mi-a influențat cariera, dar în 2017, agenția franceză ne-a invitat la o sărbătoare la Paris, la Teatrul Odeon, pentru a împlini 30 de ani de Erasmus. Acel moment m-a făcut să realizez că exact cu zece ani mai devreme, în 2007, luasem același zbor spre Paris pentru propriul meu schimb Erasmus. De data aceasta, mergeam într-un rol diferit. Totul era conectat și nu era întâmplător. Este ceva în care cred cu adevărat și, indiferent dacă voi continua să lucrez în acest domeniu sau nu, învățarea este ceva ce va rămâne cu mine.
Scris de
Modelați conversația
Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.
©2025 Pulse Z. Proiectat și dezvoltat de Matrix Internet Se deschide într-o filă nouă