Un amendament controversat
Pe 11 iulie, parlamentul grec a votat cu 177 de voturi în favoarea suspendării complete a procesului de azil pentru cei care intră din Libia – inclusiv refugiații din Sudan , care se confruntă cu cea mai mare criză umanitară a timpurilor noastre, cu solicitanți de azil. Este demn de remarcat faptul că, în perioada anterioară, 99% din cererile relevante de azil au fost acceptate. Invocând motive de securitate națională și prevenire a exploatării fluxurilor de migrație, cadrul legislativ a fost însoțit de o retorică dură, exemplificată de declarația făcută de ministrul Migrației, Thanos Plevris, în Parlament: „Gata cu basmele despre mame cu bebeluși”. Regulamentul privește, de asemenea, crearea de noi facilități închise în Creta, provocând intense tulburări politice și sociale.
Opoziția a votat în unanimitate împotrivă sau s-a abținut, în timp ce au existat obiecții interne în cadrul partidului Noua Democrație (un partid politic de centru-dreapta din Grecia, aliniat cu conservatorismul liberal și politicile pro-europene). Fostul președinte al PASOK (partid politic de centru din Grecia, asociat în mod tradițional cu social-democrația) și profesor de drept constituțional, Evangelos Venizelos , a vorbit despre „o problemă de maximă importanță pentru existența statului de drept”, afirmând că astfel de reglementări modifică principiile fundamentale ale dreptului refugiaților și ar putea provoca reacții internaționale grave (4) ; (3) .
Evangelos Venizelos a avertizat că invocarea articolului 15 din CEDO, care prevede posibilitatea restricționării drepturilor în cazurile de „pericol public care amenință viața națiunii”, este echivalentă cu introducerea unei „stări de asediu”, subliniind incompatibilitatea măsurii cu dreptul constituțional și european.
În mod similar, avocatul și expert în dreptul refugiaților Spyros Apergis s-a plâns că amendamentul intră în conflict cu prevederi fundamentale ale dreptului internațional al refugiaților, cum ar fi articolul 33 din Convenția de la Geneva și articolele 18 și 19 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care nu permit derogări nici măcar în situații de urgență. Comisia Națională pentru Drepturile Omului subliniase deja în 2020 că dreptul la azil și principiul nereturnării sunt drepturi care nu pot fi derogate, în timp ce Înaltul Comisar al ONU și-a exprimat „îngrijorarea profundă” cu privire la prevederea privind returnarea persoanelor fără înregistrare, subliniind că aceasta constituie o încălcare flagrantă a principiului nereturnării. În plus, detenția generalizată a nou-veniților fără evaluare individuală sau supraveghere judiciară încalcă legislația UE, care permite detenția administrativă doar în cazuri strict limitate și nu colectiv. În acest context, argumentul juridic al guvernului se prăbușește sub greutatea angajamentelor internaționale ale Greciei.
La rândul său, Amnesty International a calificat amendamentul drept „rușinos” și a afirmat că încalcă în mod flagrant dreptul internațional, deoarece pedepsește persoanele care solicită protecție pe baza traseului pe care l-au parcurs. A subliniat că returnarea fără o evaluare prealabilă este interzisă în mod expres și a denunțat intenția de a crea un centru de detenție în Creta ca o posibilă formă de detenție arbitrară, încălcând cadrul european și internațional.