Live

„Nu poți trăi doar cu pâine”

Aceste cuvinte sunt scrise pe peretele unei case din unul dintre cele mai frumoase sate de munte bulgărești – Kovachevitsa. Și nu înseamnă că ai nevoie de o friptură din când în când. Adevăratul sens din spatele lor este că nu-ți poți petrece viața hrănindu-ți doar corpul. Trebuie să-ți hrănești și sufletul. Cum faci asta? Cu muzică, poezie, artă, filme și experiențe.

Imagine cu Bulgaria, Kovachevitsa și Munții Rodopi. Sursa: Pixabay, credit foto: mon83bg

Ați observat cum vorbesc politicienii și experții despre Uniunea Europeană la televizor? Îi auzim vorbind despre comerț, reglementări, bugete, fonduri de coeziune, piața unică etc. Deși importante, aceste subiecte sunt ca pâinea din povestea de mai sus – o Europă unită nu poate supraviețui doar cu ele. De ce? Pentru că nu te poți îndrăgosti de piața unică. Nu poți scrie un cântec despre o directivă de reglementare. Nu poți dansa în ritmul politicii de coeziune.

Ceea ce îi mișcă profund pe oameni, ceea ce ne întemeiază pe un sentiment de apartenență comună, este cultura. Arta, literatura, muzica, dansul, mâncarea, poveștile și tradițiile care depășesc granițele, stârnesc curiozitatea și dezvoltă empatia. Asta poate conecta oamenii din întreaga Europă în moduri semnificative. Când vorbim despre cultură, vorbim despre curiozitate. O chanson franceză, un dans popular bulgar, o expoziție de design olandez, o tradiție spaniolă de tapas – toate aceste experiențe te invită să treci o graniță: geografică, lingvistică, culturală. Făcând acest lucru, începi să vezi că „cealaltă parte” pare de fapt destul de interesantă și că, până la urmă, nu este atât de diferită.

Europa ca stare de spirit

Instituțiile și politicienii europeni își doresc ca oamenii să fie interesați de politici, bugete, moneda comună, precum și de starea și viitorul UE. Toate acestea sunt subiecte admirabile și importante. Dar cum se poate face asta? Prin analiză, conformitate, monitorizare și evaluare? Cu rapoarte și abrevieri? Astăzi, mai presus de toate, cultura europeană ar trebui să joace un rol central în modul în care gândim despre unitatea Europei. Scopul nostru ar trebui să fie să-i facem pe oameni, și în special pe tineri, să se îndrăgostească de Europa Unită și de ideile pe care le aduce. Și cum se poate face asta? Prin cultură.

Cultura este viscerală. Simți o piesă muzicală. Guști un fel de mâncare. Te miști odată cu un dans. Ești inspirat de o pictură. Acest tip de experiență construiește conexiuni emoționale peste granițe și naționalități. Istoria noastră comună de migrație, război, reconciliere, inovație, comerț, mișcare… Când ne interacționăm cu artele și tradițiile celorlalți, participăm la acea istorie comună, stratificată, a Europei. Spunem: da, suntem diferiți, dar suntem și conectați.

Într-o perioadă în care narațiunile naționaliste, politica de tipul „noi contra ei” și competiția domină titlurile ziarelor, cultura este o modalitate de a ne reaminti de adevăratul spirit al Europei, care ne poate uni și inspira. Dacă Europa investește mai mult în cultura sa, investește în liantul care ține laolaltă țesătura sa socială.

De ce ajunge atunci cultura pe bancheta din spate?

Cultura rămâne adesea în umbră marilor narațiuni ale UE și ajunge, de asemenea, să fie subfinanțată sau cu bugete limitate. La nivel local, național și european. De ce? Adesea, se încadrează în domenii de politică „soft”, cum ar fi artele, patrimoniul și incluziunea socială. Nu se află în subiectele „hard”, precum economia, energia sau securitatea. Aceasta înseamnă mai puține voci în procesul decizional și mai puțină prioritizare. Când vorbim despre Europa, uneori vorbim despre piața unică, despre Schengen, despre euro. Rareori vorbim despre tradiția paneuropeană a cântecelor populare sau despre rețeaua de centre culturale care traversează granițele naționale sau despre convențiile comune în arhitectură sau teatru. Fără ca această narațiune să fie proeminentă, cultura rămâne marginală.

De ce contează acest lucru pentru viitorul Europei?

Într-o epocă în care Uniunea Europeană este pusă la încercare de amenințări interne și externe, ideea unei Europe Unite devine din ce în ce mai fragilă. În aceste vremuri dificile, cultura oferă o cale către conectare. Atunci când oamenii se simt conectați cultural, sunt mai predispuși să se simtă implicați în Uniunea Europeană, nu ca pe o construcție instituțională rece, ci ca pe o comunitate vie, activă, de oameni. Sunt mai predispuși să le pese de ea și să dorească să o apere, împreună cu toate valorile și ideile pe care le aduce.

Poate că dezbați despre importanța directivelor și a bugetelor și veți avea dreptate. Dar ceea ce vă rămâne în minte este cântecul pe care l-ați auzit într-o altă țară, dansul la care ați participat într-un stat vecin, mâncarea pe care ați gustat-o ​​în timpul călătoriei, povestea pe care ați împărtășit-o cu cineva a cărui limbă nu o cunoșteați încă. Acestea sunt podurile Europei.

Sper ca UE nu va investi mai mult doar în infrastructură, în piețe, în concurență, ci și în lucruri care ajung la inimile oamenilor de pe întreg continentul, declanșând conexiuni culturale și alimentând curiozitatea care face din Europa cu adevărat marea uniune care este astăzi.

Sursa: Pixabay, Credit foto: Ralphs_Fotos

Ce poți face pentru a schimba ceva?

Desigur, factorii de decizie politică sunt cei care planifică bugetele pentru cultură, dar cu toții avem un rol de jucat. Și iată o poveste de demonstrat. Compania unui prieten de-al meu are birouri în mai multe țări europene. Într-o formă de team building, fiecare birou a trebuit să aleagă o tradiție dintr-o altă țară și să o celebreze. Biroul la care lucrează a fost asociat cu cel pe care îl au în Spania. Bulgarii dansau flamenco, spaniolii făceau brățări martenitsa. Oamenii din ambele țări erau curioși să afle cum își sărbătorește cealaltă tradițiile. Mi-a spus că această experiență l-a apropiat de colegii săi internaționali. Tocmai datorită acestei zile.

Europa are nevoie disperată de ceva de care oamenii să se poată îndrăgosti: ceva uman, emoționant și comun.

O frontieră Schengen ar putea fi redeschisă.
Regimul de vize se poate schimba.
O negociere comercială ar putea eșua.

Dar muzica, arta, bucătăria și poveștile curg peste granițe la nesfârșit.

Doar cultura poate integra oamenii. Ea dă Europei o față, o voce, o bătaie a inimii. Cultura este memoria pe termen lung a Europei și rezistența sa pe termen lung. Ea poate atât dărâma bariere, cât și construi punți. Europa nu va fi ținută unită doar de cifrele PIB-ului, tratate sau directive. Va fi ținută unită de oameni care recunosc părți din ei înșiși în cultura altora.

Unitatea Europei nu începe la Bruxelles.
Începe prin felul în care o melodie dintr-o altă țară te mișcă pe neașteptate.
În felul în care o limbă nouă sună frumos în urechile tale.
Așa cum un fel de mâncare dintr-o altă regiune îți amintește că faci parte din ceva mai mare.

Și iată invitația mea: deveniți un ambasador cultural al Europei în viața de zi cu zi.
Nu ai nevoie de un mandat, un buget sau un titlu politic. Tot ce ai nevoie este curiozitatea.

Încearcă o tradiție nouă. Împărtășește un cântec din altă țară. Gătește un fel de mâncare al cărui nume abia îl poți pronunța. Învață zece cuvinte în limba unui vecin. Întreabă pe cineva cum sărbătorește primăvara, Crăciunul sau un festival local. Mergi la un spectacol de cor, la un eveniment folcloric sau la o piesă de teatru studențească dintr-o altă cultură.

Dacă vrei o Europă mai puternică, începe cu un schimb cultural. O poveste. Un moment împărtășit.

Fii puntea de legătură. Restul va urma.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex