Fața noii propagande

Derulează, derulează, derulează-rolă – O tânără zâmbește, ținând în mână un balon în formă de avion; legenda spune „Companii aeriene pentru deportare”. Derulează, derulează, derulează-rolă – un bărbat german generat de inteligență artificială, blond și masculin, protejează „piața germană” de imigranții generați de inteligență artificială, însoțiți de toate stereotipurile relevante, care vând droguri. Cele de mai sus nu sunt produsul unui episod din „Black Mirror”; realitatea a depășit-o. Conținutul relevant face parte din reclamele electorale reale ale AfD [AfD, Alternativă pentru Germania. Este un partid naționalist de extremă dreapta cunoscut pentru opiniile sale anti-imigrație și anti-UE], din editări TikTok și conținut generat de fani, modelând un nou univers politic în care puterea nu se bazează doar pe persuasiune prin retorică sau ideologie, ci pe implicarea emoțională a identității cu publicul (4 ); (5 ); (11 ).

Această descriere întruchipează conceptul de propagandă participativă, cu interacțiune activă cu conținutul prin partajare și producție sub aceleași coduri. Prin distribuirea acestui conținut, se creează un sistem în care ideologia este remixată și estetizată, utilizând în același timp utilizatorii pentru a co-crea conținut cu meme-uri, sunete, elemente vizuale bazate pe inteligență artificială și hashtag-uri, pentru a crea o comunitate a unei națiuni imaginare în care publicul colaborează la răspândirea narațiunilor rasiste, anti-sistem și neo-naționaliste( 4 ).

Cosmogonia estetică a AfD nu se limitează la o simplă multiplicare a adepților; printr-o strategie bazată pe batjocură, meme-uri, repetiții virale și utilizarea muzicii, a reușit să investească într-o estetică ce transformă politica în recognoscibilă și, prin urmare, are succes, deoarece evocă emoții identificate cu această politică = vibrații, promovând ostilitatea, umorul și frica. Politicieni precum Alice Weidel (liderul AfD) dobândesc statutul de „influenceri”, în timp ce participarea utilizatorilor la discursul digital creează o iluzie de co-creare a politicilor( 4 ).

@revo.2025 Alice Weidel a dezvăluit Linken și benennt die wahren Extremisten | #afd #aliceweidel #dielinke #politik #deutschland #extremismus #germany #politics ♬ sonido original – 🔱 Brosly 🔱

Numărul conturilor de fani care promovează conținut în favoarea AfD (12.790, comparativ cu doar 873 pentru SPD) arată că participarea la extinderea acestui univers estetic este întărită de affordances în sine, cu îmbogățire prin instrumente de remix, muzică și o implicare sporită prin comentarii, rezultând o creștere impulsionată de algoritm. Utilizatorul mediu cu o înclinație spre AfD poate deveni un producător de narațiune politică, folosind sloganuri precum „Deutschland braucht die AfD” (Germania are nevoie de AfD) și anime-uri. Rezultatul este depolitizarea politicii, conținutul devenind atractiv nu datorită ideilor sale, ci datorită modului în care este transformat într-un produs estetic, de consum, creând – dacă nu conștiință – atunci tendințe ( 1 );( 4 ).

Potrivit lui Julian Hohner, însă, această participare nu este spontană, ci calculată, deoarece această campanie digitală este întărită de un algoritm care „împinge utilizatorii în niște niște găuri radicale”, unde extrema devine mainstream. Idealizarea vizuală a „purității” germane și prezentarea simultană a imigranților ca „umbre” prin intermediul imaginilor generate de inteligența artificială reprezintă o continuare a motivelor propagandistice din perioada nazistă, acum întărite de instrumente de inteligență artificială ( 9 ).

Totuși, conștientizarea faptului că acest conținut „superficial” va fi promovat nu implică neapărat că gamificarea superficială a conținutului politic duce nu doar la depolitizare, ci și că acești creatori nu sunt activiști organizați politic, ci utilizatori tineri care abordează TikTok ca pe o scenă în care stilul prevalează asupra substanței, iar estetica AfD este reprodusă sub formă de modă sau meme-uri ( 5 ).

Un exemplu tipic de reproducere a ideologiei AfD prin conținut estetic – care, însă, nu se referă la aceasta direct, ci indirect și ideologic – este scandarea „Ausländer raus, Deutschland den Deutschen” (Străinii afară, Germania pentru germani), pe care diverși copii bogați care petrec o cântă, neparticipând la o luptă ideologică, ci la o reprezentare a puterii, reacției și opoziției culturale. Astfel, politica devine o experiență, o altă parte a vibrațiilor feed-ului, necesară nu pentru că este persuasivă, ci pentru că oferă identitate, apartenență și un cadru estetic în care se poate „fi ceva” chiar dacă doar temporar, chiar dacă ironic, chiar dacă cu o oarecare lejeritate ( 6 ).

@fantasymo AFD a CÂȘTIGAT #ai #animație #politică #istorie #germania #fyp ♬ Sfârșitul începutului – Djo

Reinventarea identității naționale prin intermediul inteligenței artificiale

Cele de mai sus sunt semne ale unei schimbări conștiente în comunicarea politică actuală. În Brandenburg, unde partidul este lider în sondaje, au fost lansate o serie de reclame generate de inteligență artificială care prezintă o lume bipolară în care, pe de o parte, avem orașe germane curate, bine organizate, „fericite”, cu cetățeni „arieni”, iar pe de altă parte, orașe întunecate cu „invadatori” din țările din Orientul Mijlociu și Africa care au ridicat la normalitate o franjă fictivă, ducând Germania spre dezintegrare ( 11 ) .

Această estetică maniheistă, prin intermediul inteligenței artificiale, produce imagini și scenarii care nu au nicio referință experiențială, ci activează arhetipuri culturale, prejudecăți în care, prin conflictul dintre „bine și rău”, identitățile sunt construite nu rațional, ci printr-o derivă emoțională în care predomină frica și nesiguranța ( 11 ). Nu este o coincidență faptul că aceste videoclipuri au avut sute de mii de vizualizări, în ciuda unor „defecte” evidente în reprezentare, cum ar fi erorile de vizualizare.

@lifecreator777 #libertate #libertate #germanie🇩🇪 ♬ trailer cinematic de război epic (1537552) – Chau

Conform lui Marcus Bösch, aceasta este definită drept „slopaganda”, un tip de propagandă cu standarde estetice scăzute, dar cu o încărcare emoțională puternică. Estetica retrofuturistă, steagurile UE plasate central și temele care preamăresc „măreția europeană” sunt prezentate în termeni impresionanți, o tendință care pare să câștige caracter paneuropean, remarcând succesul și provocând îngrijorare, deoarece prevalența emoției asupra argumentelor și a gestionării raționale a ideilor într-o eră a crizelor multiple, într-o Europă care încearcă să se reconstruiască, poate duce la teratogeneză (4 ); ( 5 ).

Cum îi asimilează AfD pe tineri?

La urma urmei, ceea ce dă acestui tip de propagandă numele său, „participativă”, este și motivul succesului său, și anume unificarea politicii și a comunității. „Editările făcute de fani” ale lui Alice Weidel, cântece cu conotații naționaliste, imitații ale discursurilor și fragmente sonore repetitive (Deutschland braucht die AfD = Germania are nevoie de AfD) constituie o nouă formă de participare politică. Susținătorii AfD nu par să simtă că pledează pentru un partid în sensul consolidării puterii sale politice, ci mai degrabă că aparțin unei mișcări digitale care le exprimă anxietatea națională într-un mod estetic familiar și recognoscibil social. Prin urmare, succesul comunicativ constă și într-o politică populistă a familiarității care schimbă înțelegerea noastră asupra participării democratice în meta-eră ( 2 ) ;( 4 ); ( 8 ); ( 10 ).

Într-un studiu similar, Institutul Economic German și Fundația Amadeu Antonio arată că AfD a construit cel mai extins ecosistem TikTok de „fani” decât orice alt partid, un semn nu doar al succesului numeric, ci și al hegemoniei narative digitale (1) .

Platforma TikTok transformă politica într-o experiență culturală continuă, accesibilă în câteva secunde de sunet și imagine, permițând narațiunilor relevante să „intre” în „piața publică” cu o înveliș de divertisment, încorporând un grup de vârstă imatur politic și expunându-l la conținut ideologic care nu se situează la nivelul ideilor, așa cum s-a observat, trecând posibil cu vederea originile politice ale activității la care participă. Acceptarea semnificativă a AfD de către tineri, 22% dintre cei cu vârste cuprinse între 14 și 29 de ani susținând-o, conform unui sondaj recent, dezvăluie o schimbare critică, aceea că noua generație nu este respinsă de radicalism, ci îl experimentează ca autenticitate, într-un peisaj politic pe care îl percep ca un cerc „închis” și destul de corupt de oameni și practici (1) , (2) ,(4) .

Gamificarea politicii funcționează și ca un instrument de incluziune socială pentru tinerii care se confruntă cu alienarea sau se identifică ca fiind anti-sistem, unde oportunitatea de a contribui la politica de comunicare a AfD le oferă vizibilitate digitală, permițându-le să fie auziți și văzuți în „piața publică” ca niciodată înainte. Acești utilizatori găsesc în activismul digital în favoarea AfD nu doar conținut, ci și recunoaștere, participare și comunitate, AfD beneficiind de absența unui limbaj emoțional corespunzător din partea partidelor democratice ( 5 ).

Desigur, publicul acestui conținut nu este format doar de cei marginalizați din viața politică, ci și de tinerii din straturile sociale privilegiate, așa cum a arătat incidentul de pe insula Sylt (o insulă luxoasă din Germania, cunoscută pentru bogăție, cluburi de plajă și vizitatori de elită). Pentru acest grup social, problema nu este vizibilitatea și nevoia de a participa – nici măcar identificarea completă cu aceste idei – ci mai degrabă o relație privilegiată cu lumea fără granițe (co-)existență și umplerea golului existențial prin căutarea identității. Așa-numiții „Wohlstandsverwahrloste” (tineri care au crescut în abundență, dar fără îndrumare morală sau apropiere emoțională) sunt atrași de starea de spirit confruntatorială și de fațada „anti-establishment” a extremei drepte. AfD, printr-o poziție anti-establishment care nu le amenință interesele, le oferă o voce și un scop „revoluționar”, astfel încât reproducerea sloganurilor naziste în Sylt servește drept test de identitate într-un mediu fără consecințe, confirmând că radicalizarea nu este un fenomen de clasă, ci o construcție culturală conștientă, care poate fi și recompensatoare din punct de vedere social pentru participanții săi. În cele din urmă, AfD nu le oferă soluții, ci mai degrabă integrare, identitate și un adversar – și, prin urmare, un scop ( 6 ).

De la campanie la experiență

În concluzie, noul tip de propagandă al AfD dezvăluie că o comunicare politică eficientă (sic) în era digitală nu funcționează doar dialectic prin poziții și propuneri, ci realizează mult mai mult atunci când se aventurează în domeniul esteticii, identității și implicării emoționale. Vizualizarea ideologiei nu caută neapărat voturi; caută distribuiri, meme-uri și co-creare. Acest lucru conturează un nou tip de „participare”, mai mult experiențială și emoțională decât rațională ( 5 ).

AfD nu a profitat doar de comunicare prin intermediul capacităților platformei, ci a construit o fantezie digitală hipernațională. La urma urmei, națiunile nu sunt doar comunități biologice, ci „constructe imaginare bazate pe forme performative de memorie și tradiție” ( 7 ). În cazul AfD, această performativitate nu mai este reprodusă în sărbătorile naționale și manualele școlare, ci în buclele TikTok, în sunetele și filtrele unei Germanii nostalgice, „pure”, care poate nu a existat niciodată.

Ceea ce ne avertizează fenomenul „propagandei participative” prin cazul AfD este că sfera publică democratică este amenințată nu doar de represiune, ci și de participarea bazată pe tendințe, o posibilă identificare prin ironie, frică și construirea unei comunități încărcate emoțional care protejează națiunea și te cheamă la această cruciadă digitală a memelor.

Răspunsul la acest fenomen nu poate fi pur și simplu o deconstrucție; dimpotrivă, există o nevoie serioasă de a reinventa o cultură democratică a apartenenței, unde nevoile existențiale ale tinerilor pentru o voce, pentru o comunitate, pentru un rol să poată fi exprimate. Pentru că, dacă națiunea se poate reimagina cu filtre și erori ieftine, atunci democrația poate – și trebuie – să devină o experiență participativă; la urma urmei, așa a început, iar o întoarcere la rădăcinile sale prin raționalitate, mai degrabă decât prin vise iluzorii, poate readuce amintiri precum o nouă articulare a l'imagination au pouvoir .

Note finale

1.Amadeu Antonio Stiftung, & Else-Frenkel-Brunswik-Institut. (2024). Glisați, apreciați, votați: Rechtsextreme Radikalisierung und Gegenstrategien auf TikTok . Friedrich-Ebert-Stiftung. https://www.fes.de/public/FES/Newsletter-Bilder_APB/PDFs/FES-Analyse-Swipe-Like-Vote-v09.pdf

2. Beauduin, A. (martie 2025). Dominația extremei drepte germane asupra rețelelor de socializare . Centrul European pentru Acțiune Digitală. https://eucoda.org/publications/the-social-media-domination-of-the-german-far-right/

3. Blumenthaler, L. (26 martie 2024). Warum die AfD auf TikTok gerade so erfolgreich ist . Amadeu Antonio Stiftung. https://www.amadeu-antonio-stiftung.de/warum-die-afd-auf-tiktok-gerade-so-erfolgreich-ist-110311/

4. Bösch, M. (2023). Cum câștigă partidele de extremă dreapta pe TikTok . marcusboesch.de. https://marcusboesch.de/how-far-right-parties-are-winning-tiktok/

5. Bösch, M. și Divon, T. (2024). Sunetul dezinformării: TikTok, propaganda computațională și invazia Ucrainei . New Media & Society, 26 (9). https://doi.org/10.1177/14614448241251804

6. Thurau, K. (27 mai 2024). De ce sloganurile naziste și xenofobia îi atrag pe copiii bogați . Deutsche Welle . https://p.dw.com/p/4gLe4

7. Hobsbawm, E. și Ranger, T. (ed.). (1983). Invenția tradiției . Cambridge University Press. https://doi.org/10.1017/CBO9781107295636

8. Kartte, F. (3 octombrie 2024). Ce ne spune campania întunecată a AfD din Germania despre dezinformare . Tech Policy Press . https://techpolicy.press/what-afds-dark-campaign-in-germany-tells-us-about-disinformation/

9. Schmitz, R. (18 aprilie 2024). Extrema dreaptă AfD din Germania prosperă pe TikTok. De ce? NPR . https://www.npr.org/2024/04/18/1245478934/germanys-far-right-afd-is-thriving-on-tiktok-why

10. Šlerka, J. (17 aprilie 2025). Cum au devenit virale extrema dreaptă și extrema stângă pe TikTok-ul german . Investigace.cz / Vsquare . https://vsquare.org/how-the-far-right-and-far-left-went-viral-on-german-tiktok/

11. Bösch, M. (2025, 4 martie). 140: Propaganda paneuropeană . Substiva. https://tiktoktiktoktiktok.substack.com/p/140-pan-european-propaganda