Live

Dar când algoritmii pot scrie articole întregi – și, în același timp, pot inunda internetul cu știri false – o întrebare devine și mai puternică: ține presa pasul cu o tehnologie care le remodelează însăși misiunea?

În întreaga Europă, tot mai multe redacții apelează la inteligența artificială. Unele o văd ca pe o șansă de a spori eficiența, altele ca pe un pariu periculos. Cea mai promițătoare abordare de până acum pare a fi modelul hibrid – utilizarea vitezei și a puterii automatizării, menținând în același timp oamenii la curent pentru o judecată critică. Această combinație ar putea fi cea mai bună apărare împotriva dezinformării. Însă realitatea este dificilă: pe cât de mult ajută inteligența artificială, ea creează și noi riscuri – de la algoritmi părtinitoare până la îndoieli cu privire la faptul dacă o știre mai poate fi de încredere.

Așadar, este acest model hibrid o soluție pe termen lung sau doar o soluție temporară care amână o criză de încredere și mai mare?

Factorul uman – esențial sau depășit?

Cercetările nu lasă nicio îndoială : oamenii rămân esențiali în jurnalism. Nu doar în scrierea de știri, ci și în construirea instrumentelor care le verifică faptele. Fără supraveghere umană, combaterea dezinformării ar fi aproape imposibilă.

Provocarea? Multe redacții nu au competențe tehnice solide. Această lacună face mai dificilă adaptarea la creșterea rapidă a inteligenței artificiale. Tot mai mulți profesioniști din mass-media solicită acum o instruire pe scară largă în domeniul inteligenței artificiale pentru jurnaliști, avertizând că, fără aceasta, reporterii riscă să devină dependenți de tehnologii pe care nu le înțeleg cu adevărat. Și dacă jurnaliștii nu pot explica instrumentele pe care le folosesc, pot ei cu adevărat să își revendice independența?

Bucla dezinformației – o putem rupe?

Problema cu dezinformările nu este doar legată de ofertă, ci și de cerere. După cum a remarcat Susan D'Agostino în The Bulletin , algoritmii amplifică conținutul care generează cele mai multe clicuri și interacțiuni – indiferent dacă este adevărat sau nu.

Marshall Van Alstyne susține că avem nevoie de o strategie dublă: blocarea creării de știri false generate de inteligența artificială, în timp ce remodelarea modului în care oamenii consumă informații. Aceasta înseamnă schimbări tehnologice, culturale și chiar psihologice. Dar cât de realist este acest lucru? Și dacă eșuăm, cât timp va mai dura până când societatea își va pierde capacitatea de a distinge adevărul de iluzia digitală?

Bias algoritmic – eroare sau eșec de sistem?

O altă problemă majoră: prejudecățile încorporate în algoritmi. Ramaa Sharma subliniază că abordarea acestora necesită echipe diverse, seturi de date mai ample și standarde etice clare, integrate încă de la început în proiectarea inteligenței artificiale.

Printre soluții se numără monitorizarea metadatelor, dezvoltarea de instrumente de detectare a prejudecăților, promovarea transparenței și colaborarea între redacții. Însă nici cele mai bune soluții tehnice nu vor conta dacă industria nu se confruntă cu un adevăr dureros: tolerarea unei inteligențe artificiale părtinitoare ar putea însemna sacrificarea credibilității – însăși esența jurnalismului.

Chatboții ca o nouă linie de apărare

Unele redacții experimentează cu propriile instrumente de inteligență artificială pentru a se opune. Jurnalistul Rowan Philip descrie cum anumite publicații au creat chatboți interni care răspund la întrebări doar folosind arhive verificate.

Spre deosebire de sistemele publice de inteligență artificială precum ChatGPT, care extrag conținut de pe internet neverificat, aceste modele închise se bazează exclusiv pe surse de încredere. Ele oferă publicului răspunsuri precise și reconstruiesc încrederea prin transparență. Întrebarea este: pot aceste soluții locale mai mici supraviețui împotriva platformelor globale care domină cu algoritmi axați pe profit?

Jurnalismul în era inteligenței artificiale – poate supraviețui democrația?

Inteligența artificială este deja integrată în jurnalismul european, iar influența sa va crește. Oportunitățile sunt mari, dar la fel de mari sunt și riscurile. Născut necontrolat, jurnalismul automatizat ar putea alimenta dezinformarea și eroda încrederea în toate mijloacele de informare în masă. Iar dacă cetățenii încetează complet să creadă în informație, însăși fundamentul democrației este în pericol.

De aceea, experții susțin că soluțiile tehnice nu sunt suficiente. Avem nevoie de un efort comun – juridic, etic și cultural – pentru a ne asigura că inteligența artificială consolidează jurnalismul în loc să îl submineze. Redacțiile europene, împreună cu factorii de decizie politică, ar trebui să se angajeze să promoveze transparența, corectitudinea și supravegherea independentă.

Pentru că, fără aceste garanții, jurnalismul s-ar putea să nu fie salvat de inteligența artificială — ci pierdut din cauza acesteia.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex