Live

Ce este Legea europeană privind libertatea presei?

Primul regulament transfrontalier al UE care stabilește norme pentru protejarea independenței și pluralismului mass-media pentru statele membre este acum realitate. Acesta a fost adoptat la începutul anului 2024 și a intrat în vigoare pe 8 august 2025.

Fiind un regulament și nu o directivă, ceea ce subliniază natura sa obligatorie, EMFA se aplică direct fără a fi nevoie de transpunere națională în legislația internă a statelor membre, deși multe dintre articolele sale impun revizuirea legislației naționale pentru a se alinia la cerințele sale. Dispozițiile centrale ale regulamentului includ:

  • Articolul 3 : dreptul de acces la conținut pluralist și independent.
  • Articolul 4 : protecția surselor jurnaliștilor și interzicerea supravegherii nejustificate.
  • Articolul 5 : Asigurarea independenței și finanțării radiodifuziunii publice.
  • Articolul 18 : Consolidarea transparenței și a responsabilității în mediul digital.

Dincolo de aspectele juridice de bază menționate deja, EMFA include garanții bazate pe Carta Drepturilor Fundamentale. Acestea includ protejarea libertății de informare, a independenței editoriale și a diversității culturale, lingvistice și religioase. În același timp, sunt stabilite criterii extrem de stricte pentru justificarea supravegherii sau divulgării surselor jurnalistice de către autoritățile judiciare, în timp ce utilizarea software-ului de supraveghere este prevăzută doar în cazurile de infracțiuni grave și cu stricta proporționalitate a acțiunilor. O altă inovație este introducerea obligației pentru fiecare stat membru de a crea și menține baze de date publice care să înregistreze structura proprietății, sursele de finanțare (inclusiv publicitatea de stat) și orice legături cu țări terțe, cu scopul de a spori transparența statului și a mass-media.

Comisia Europeană subliniază că regulamentul introduce „garanții fără precedent” pentru jurnaliști, limitează eliminarea arbitrară a conținutului de către platformele online mari și înființează Consiliul European pentru Servicii Media pentru a supraveghea implementarea sa.

Întrucât data de 8 august 2025 a fost desemnată de Parlamentul European drept „o piatră de hotar pentru libertatea presei în UE”, vicepreședinta Sabine Verheyen a subliniat că „valoarea reală a EMFA va fi judecată în practică, nu în cuvinte”, în timp ce președinta Comisiei pentru cultură și educație, Nela Ril, a făcut apel la statele membre să pună în aplicare în mod consecvent prevederile sale, exprimându-și îngrijorarea cu privire la starea de declin a libertății presei în unele părți ale Europei.

Puterea EMFA coincide cu o perioadă de creștere a presiunii și restrângerii libertății presei, cu fenomene precum concentrarea excesivă a proprietății mass-media, interferența politică în cadrul posturilor publice de radiodifuziune și utilizarea programelor spion împotriva jurnaliștilor. Noul cadru de reglementare își propune să fie un adevărat bastion împotriva acestor tendințe, dar este clar că implementarea sa practică va depinde de voința politică a statelor membre de a continua reforme radicale și de a respecta pe deplin prevederile sale obligatorii, astfel încât să nu rămână doar o „literă de lege”. Cu alte cuvinte, provocarea nu este altceva decât transformarea acestei reguli într-o cultură, într-o garanție vie și tangibilă a libertății presei în întreaga UE.

În același context al evoluțiilor privind libertatea presei, în vara anului 2025, a fost publicat Raportul General al Monitorului Pluralismului Media al IUE, elaborat de Centrul pentru Pluralism și Libertate Media , Ungaria, Grecia, Malta și Slovenia fiind clasificate ca fiind „cu risc ridicat” în cadrul multor indicatori. Malta și Slovenia fiind clasificate ca fiind „cu risc ridicat” în cadrul multor indicatori. Problemele fiecărei țări au propriile particularități, dar și câteva puncte comune: Ungaria s-a confruntat cu o interferență sistematică în independența mass-media, precum și cu o distribuție controlată politic a publicității de stat și o concentrare excesivă a proprietății. Mai la sud, în Grecia, există probleme presante legate de dependența politică a mass-media, transparență, concentrare excesivă a proprietății și un cadru inadecvat pentru protejarea jurnaliștilor – atât de atacurile SLAPP, cât și de atacurile documentate, în special în timpul relatării demonstrațiilor, fără rezultate în anchetele privind violența poliției. În contextul mediteranean, Malta continuă să fie împovărată de moștenirea cazului asasinării lui Daphne Caruana Galizia, cu reforme instituționale și transparență inadecvate legate, printre altele, de alocarea publicității de stat, precum și de tendința crescândă a cazurilor SLAPP, care normalizează un mediu de influență politică și vizează jurnaliștii. Indicatorii de risc pentru mass-media din Slovenia sunt, de asemenea, ridicați, în ciuda faptului că țara a înregistrat progrese în domeniul libertății presei.

Comisia Europeană a adoptat un ton pozitiv în ceea ce privește activarea EMFA, prezentând o perspectivă optimistă, comisarul Michael McGrath afirmând că EMFA garantează că „știrile vor fi bazate pe fapte, nu pe agende economice sau politice”.

FEJ , care a fost implicată activ în negocieri, a numit-o o zi „istorică” și a legat EMFA de alte cadre de reglementare importante , cum ar fi Legea privind serviciile digitale (DSA) și Legea privind piețele digitale (DMA), subliniind necesitatea de a transforma aceasta într-un „veritabil scut” pentru protecția jurnalismului.

Arhitectura legislativă

După cum s-a menționat, Legea europeană privind libertatea mass-media (EMFA) este un regulament și, prin urmare, direct aplicabil în toate statele membre. Una dintre caracteristicile radicale și inovatoare ale EMFA este aceea că poate fi implementată fără a fi nevoie de adoptare la nivel național, ceea ce înseamnă, în practică, că jurnaliștii, instituțiile media și organizațiile pot apela atât la instanțele naționale, cât și la cele europene pentru a-și apăra drepturile – cu toate acestea, această flexibilitate juridică se poate dovedi insuficientă în mediile în care sistemele judiciare fie întârzie procedurile, fie sunt supuse unor interferențe politice sistematice.

În această nouă cartă instituțională activă, Consiliul European pentru Servicii Media dobândește competențe extinse? De la un rol consultativ, acesta poate emite avize obligatorii pentru autoritățile naționale de reglementare, în special atunci când independența mass-media sau pluralismul pieței se află la niveluri îngrijorătoare, consolidând capacitatea UE de a interveni în situații de control sistematic al mass-media de către actori statali sau oligarhici. În același timp, trebuie menționat că articolul 21 din EMFA, referitor la concentrarea proprietății în mass-media, oferă un instrument pentru destrămarea monopolurilor și oligopolurilor, cu condiția să nu fie aplicat într-un mod netransparent sau să nu fie supus interferențelor politice. Cu toate acestea, acest lucru necesită resurse și expertiză, care adesea lipsesc autorităților naționale. Succesul general al EMFA depinde direct de aplicarea sa consecventă și de alte acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale (DSMA), DSA și RGPD.

Postfaţă

Legea europeană privind libertatea mass-media (EMFA) nu este doar un alt text legislativ al UE; va fi un test esențial al capacității UE de a apăra valorile fundamentale și actorii acesteia, cum ar fi jurnaliștii care pledează pentru interesul public, confruntându-se cu state, interese comerciale și amenințări, dacă nu chiar atacuri, la adresa acestora. Prevederea unor mecanisme de control al concentrării proprietății mass-media constituie un scut supranațional fără precedent pentru pluralism și responsabilitate, dar nu trebuie uitat că implementarea acestor prevederi va fi judecată într-un peisaj inegal din punct de vedere politic. Pe scurt, statele membre au tradiții și priorități diferite și, în unele cazuri, o voință instituțională limitată atunci când vine vorba de adaptarea la standarde comune.

Prin urmare, dacă reflexele naționale sunt lente, acest lucru necesită nu doar activarea instituțiilor oficiale ale UE, ci și vigilență din partea societății civile și a comunității jurnalistice, deoarece vremurile noastre au arătat deja pericolele informației, atât cele vechi, cât și cele noi. EMFA poate acționa ca „contrapondere” instituțională care va preveni erodarea în continuare a libertății presei în Europa, cu condiția ca toți cei implicați să își asume în cele din urmă partea de responsabilitate.

Scris de

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.

Scrieți un articol de contraargumentare Scrieți un articol conex