Însă, în ciuda promisiunilor îndrăznețe și a unui flux constant de strategii, decalajul dintre ambiție și progresul real rămâne alarmant de mare. Așadar, este Planul de Acțiune pentru Eficiență Energetică 2030 un adevărat punct de cotitură – sau doar o altă declarație bine intenționată?
Obiectivul pentru 2030: un drum dificil în față
Conform angajamentelor actuale ale UE, consumul final de energie la nivelul întregului bloc comunitar ar trebui să scadă cu 11,7% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2020. Acesta este un obiectiv central al eforturilor mai ample ale UE pentru transformarea energetică, care include și creșterea dezvoltării surselor regenerabile de energie și reducerea dependenței de importurile de combustibili fosili.
În mai 2025, Comisia Europeană a revizuit Planurile Naționale pentru Energie și Climă (NECP) actualizate ale statelor membre . Deși a salutat creșterea ambițiilor naționale, a semnalat și o lacună semnificativă în implementare – una care va necesita „acțiuni suplimentare” pentru a fi eliminată.
Dar ce înseamnă exact „acțiuni suplimentare”? Deși cifrele pot părea puțin mai bune pe hârtie, realitatea este mult mai complexă. Au statele membre instrumentele politice și mijloacele financiare necesare pentru a îndeplini aceste obiective? Și dacă nu, își va ajusta UE din nou definițiile sau indicatorii pentru a evita deficiențele?
„Tripla victorie” a eficienței energetice – încă evazivă?
Eficiența energetică — utilizarea unei cantități mai mici de energie pentru a obține aceleași rezultate — a fost mult timp o regulă de aur a politicii climatice a UE. În teorie, aceasta oferă un triplu beneficiu: reducerea emisiilor, sporirea independenței energetice și reducerea facturilor.
Comisia estimează că, fără măsurile existente de eficiență energetică, cererea de energie a Europei ar fi astăzi cu 27% mai mare — echivalentul consumului total al Franței, Olandei, Austriei și Finlandei la un loc.
Potențialul de economii este enorm. Dar iată problema: aceste economii se materializează doar dacă toate statele membre implementează măsuri în mod consecvent și echitabil – chiar și cele cu o capacitate de investiții limitată.
Aceasta ridică o întrebare incomodă: sunt mecanismele de finanțare ale UE – cum ar fi politica de coeziune și fondurile pentru tranziția verde – cu adevărat adecvate pentru a sprijini renovările la scară largă ale clădirilor, modernizarea rețelelor electrice și tehnologiile inteligente din punct de vedere energetic în Europa Centrală și de Sud? Până în prezent, sprijinul financiar nu a fost întotdeauna în ritmul ambițiilor climatice.
Planul de acțiune 2030: proiect sau listă de dorințe?
În iunie 2025, comisarul UE, Dan Jørgensen, a prezentat Planul de acțiune pentru eficiență energetică , care prezintă 10 domenii de interes, de la politici sectoriale la educație și parteneriate internaționale.
Printre prioritățile principale pentru perioada 2025–2026 se numără:
- Lansarea unui nou „Forum de Acțiune pentru Eficiență 2030”
- Crearea unei noi strategii de electrificare
- Regândirea abordărilor privind sistemele de încălzire și răcire
Deși planul include propuneri concrete, multe dintre ele necesită timp, finanțare și voință politică – toate acestea fiind insuficiente. O provocare majoră? Sectorul construcțiilor, care este responsabil pentru aproximativ 40% din consumul total de energie al UE, este, de asemenea, printre cele cu cea mai mare intensitate de capital pentru reformare.
Directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) solicită decarbonizarea completă a parcului imobiliar european până în 2050 și impune planuri naționale de renovare a clădirilor. Dar sunt aceste obiective realizabile în mod realist fără investiții sporite drastic și proceduri mai simple? Pe baza experienței anterioare, optimismul ar putea fi prematur.
Încălzire și răcire: sectorul mai puțin dezvoltat al UE
Deși sectorul energiei electrice a făcut progrese uriașe în ceea ce privește decarbonizarea, încălzirea și răcirea rămân blocate în trecut – încă depinzând în mare măsură de combustibilii fosili. În 2023, doar 26,2% din energia utilizată pentru încălzire și răcire provenea din surse regenerabile, potrivit Eurostat – mult în urma altor sectoare.
O actualizare recentă a Directivei privind energia regenerabilă (RED) își propune să integreze mai bine căldura reziduală și răcirea, oferind acestui sector un rol mai important în tranziția energetică. Însă, fără stimulente financiare solide și semnale de piață, chiar și cele mai bine concepute reguli riscă să nu ducă nicăieri.
Timpul va demonstra dacă Comisia a învățat cu adevărat din greșelile sale anterioare în acest domeniu.
Puterea oamenilor: alegeri de zi cu zi, impact major
Eficiența energetică nu se rezumă doar la schimbări majore în politicile publice și la schimbări în industrie – depinde și de deciziile zilnice luate de fiecare cetățen în parte.
Ceva la fel de simplu precum trecerea de la becurile obișnuite la LED-uri poate reduce consumul de energie cu 90%. Utilizarea mașinii de spălat pe un ciclu Eco economisește atât energie, cât și apă. Iar schimbarea electrocasnicelor cu modele mai eficiente ar putea economisi până la 250 de euro pe an în gospodărie.
De fapt, Comisia estimează că normele privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică ar putea ajuta UE să economisească echivalentul a 230 de milioane de tone de petrol până în 2030.
Dar problema e următoarea: câți oameni știu măcar că există aceste instrumente? Sunt resurse precum Baza de Date a Produselor de Eficiență Energetică utilizate pe scară largă? Fără o comunicare mai bună și un anumit nivel de sprijin financiar, schimbarea obiceiurilor de consum s-ar putea dovedi prea lentă.
Între promisiunile COP28 și realitățile europene
La COP28 din 2023, UE s-a angajat să tripleze capacitatea globală de energie regenerabilă și să dubleze rata de îmbunătățire a eficienței energetice până în 2030. Cuvinte inspiratoare — dar realizarea lor depinde de acțiuni la nivel național și local.
Deși UE poate trasa un curs, depinde de fiecare stat membru în parte să parcurgă efectiv acest drum. Și, așa cum arată ultimele evaluări ale Comisiei, ritmul acțiunii este departe de a fi uniform. Unele țări avansează rapid, în timp ce altele se luptă să recupereze decalajul.
Așadar, adevărata întrebare este: poate UE să ofere coordonarea, investițiile și solidaritatea necesare pentru a se asigura că nicio țară nu este lăsată în urmă pe drumul spre 2030?
Doar timpul — și acțiunea — vor spune.
Scris de
Modelați conversația
Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.