Deși doar 3% dintre copii declară că au consumat personal droguri, această valoare ar putea fi subestimată din cauza tendinței de a oferi răspunsuri social acceptabile. Canabisul este cel mai frecvent menționat dintre substanțele consumate, urmat de ecstasy și LSD, iar majoritatea copiilor au auzit de cel puțin una dintre acestea, adolescenții de peste 14 ani având o cunoaștere mai extinsă comparativ cu cei mai tineri.
Numele personajului va fi Maria, nu este numele său real, persoana în cauză nu dorește să i se divulge identitatea.
Maria este o tânără de 20 de ani, fostă consumatoare de droguri. În prezent este studentă la facultate, iar drogurile nu mai fac parte din viața ei. În adolescența sa, Maria, s-a învârtit în mai multe grupuri de prieteni, fiecare grup având câte o caracteristică, grupul său principal de prieteni fiind unul liniștit, fără vicii, însă grupurile de care s-a lipit de-a lungul timpului aveau unul dintre cele mai grele vicii, drogurile. Cum a ajuns să fie dependentă de droguri, dar și cum a reușit să renunțe la ele poți afla în interviul următor.
„Unul dintre băieții respectivi a luat o bancnotă și a început să tragă pe nas.”
Cum s-a întâmplat primul contact cu drogurile?
Maria: „Primul meu contact cu drogurile au fost pe la 15-16 ani când mi-am schimbat grupul de prieteni și am început să ies într-un oraș mai mare cu mai multe tipuri de persoane și mult mai multe anturaje față de anturajul pe care îl aveam în orașul meu natal. De obicei când ieșeam afară cu aceste grupuri mergeam la apartamente sau la case unde se țineau petreceri și toată lumea consuma. Prima mea interacțiune cu cineva care lua droguri a fost într-un apartament când am văzut o farfurie pe masă și unul dintre băieții respectivi a luat o bancnotă și a început să tragă pe nas.”
„Joint, apoi pastilă, apoi praf”, cum și de ce a ales drogurile
Ce tipuri de droguri ai consumat?
Maria: „Am consumat toate tipurile de droguri, în afară de cele injectabile. Am început prima dată cu un joint, apoi cu o pastilă, apoi cu praf și tot așa.”
Cât de frecvent consumai și cum te făceau să te simți?
Maria: „La început consumam destul de rar, după a devenit o obișnuință și am început să consum cel puțin o dată pe săptămână. Mă făceau să mă simt mai liniștită, dar depinde de starea pe care o aveam în ziua respectivă, uneori eram agitată, câteodată nu mai știam de mine.”
Ai început să consumi din cauza presiunilor anturajului sau din proprie inițiativă?
Maria: „Prima data am consumat pentru curiozitatea mea, după aceea am început să fiu presată și de anturaj, mi se tot spunea << Încearcă-l și pe ăsta, încearcă-l și pe ăsta>> și așa am început să consum foarte des, la orice petrecere, la orice ieșire afară trebuia să consum câte ceva.”
De la confuzie, la realitate și sevraj
Care e cel mai urât episod de care îți amintești?
Maria: „Am avut un episod urât o dată când am fost la mare în vacanță, am consumat iarbă și pe la sfârșitul serii nu am mai știut absolut deloc de mine, am ajuns în baie și știu doar că m-au găsit niște prieteni când eram întinsă pe jos și după m-am trezit de dimineață. Starea pe care o aveam nu puteam să o înțeleg, nu înțelegeam absolut nimic din ce mi se întâmplă, de ce mi se întâmplă asta, cum am ajuns să fiu în situația asta.”
Ce te-a determinat să renunți la droguri?
Maria: „Faptul că mă apropiam de vârsta de 18 ani și că eram clasa a 12-a, trebuia să dau și examenul de Bacalaureat m-au determinat să renunț la droguri și să mă pun pe gânduri în privința acestora. Începusem școala de șoferi și mă gândeam că nu e un bine pentru mine să continui cu aceste activități și am început să mă retrag singură din anturaj, să renunț, toate veneau de la sine, nu mai voiam să ies cu acele persoane, încercam să evit orice contact cu ele, încercam să mă axez mai mult pe școală, pe școala de șoferi, pe învățat, pe lucruri mult mai importante și așa am ajuns să mă detașez complet de ei și de cercurile acestea vicioase. ”
Cum a fost perioada ta de sevraj?
Maria: „Perioada mea de sevraj a fost una destul de dificilă pentru că stările mele variau în funcție de persoanele care mă înconjurau, de cum mă trezeam eu de dimineață, depindea foarte mult de absolut orice stare a mea, eram tot timpul plină de nervi, uneori mergeam pe stradă și începeam să plâng, mă întristam fără motiv, a fost destul de greu să îmi revin. Cu toate că mă simțeam foarte rău trăiam cu impresia că eu trebuie să consum și că e necesar să fac asta și stăteam aproape zilnic cu gândul acolo, că simt nevoia de ele, dar de fapt cred că nu era nicio nevoie să consum, era doar subconștientul meu care spunea asta.”
Care au fost cele mai dificile momente din timpul procesului de sevraj?
Maria: „Cele mai grele momente au fost când simțeam că nu mai pot suporta durerile din corp și stresul mare. Aveam insomnie, transpiram mult și mă simțeam foarte nervosă și anxiosă. Nu suportam pe nimeni din jurul meu, aveam impresia că toți îmi vor răul de fapt, nu să mă ajute să trec peste nevoia asta de a consuma droguri.”
Despre sprijin și schimbarea stilului de viață
Cum ai găsit sprijinul necesar pentru a renunța la droguri?
Maria: „Când am decis să renunț m-am întors la vechiul meu grup de prieteni cu care am stat de vorbă despre toate aceste întâmplări și m-au ajutat extrem de mult să trec peste și să mă motiveze să renunț pentru că nu era bine ceea ce făceam. Să ai un suport din partea prietenilor te ajută foarte mult, cred că cel mai mult te ajută să depășești toată perioada asta, dependență, sevraj, absolut tot. Pe mine prietenele mele m-au ajutat cel mai mult din toată experiența asta. Țin minte că am ieșit cu ele afară și le-am spus că nu mai pot și că nu știu ce să mai fac, cred că sunt dependentă de consumul de droguri și am stat foarte serios de vorbă cu ele. Într-adevăr ele s-au și luat de mine într-un fel bun, nu le-am judecat niciodată pentru asta și de câte ori simțeam nevoia că ar trebui să consum sau eram într-o situație de genul apelam la ele să îmi spună ceea ce e de făcut și chiar le ascultam.”
Cum te-au ajutat părinții în timpul procesului de recuperare, pe lângă sprijinul prietenilor?
Maria: „Părinții mei nu au fost prea implicați în procesul meu de recuperare, pentru că erau mereu ocupați cu munca și nu își dădeau seama ce se întâmplă cu mine. De multe ori, îi evitam pentru că nu voiam să îi îngrijorez sau să le spun ce făceam. Tata lucrează în cadrul armatei și nu am vrut să știe ce am făcut, nu am cine știece relație cu el, plus că era mai tot timpul plecat, iar mama lucrează la un magazin din oraș, însă de fiecare dată când venea de la muncă eu plecam de acasă, doar ca să nu mă întâlnesc cu ea.”
Cum arată viața ta acum?
Maria: „Viața mea de acum este una mult mai liniștită și nu mai am parte de haosul pe care îl trăiam atunci, eram într-o continuă presiune, nu înțelegeam prea multe din viața de zi cu zi, nu eram conștientă de multe lucruri. Acum sunt bine, sunt la o facultate, învăț, mă distrez în limita bunului simț, am aceiași prieteni pe care i-am avut întotdeauna și sunt recunoscătoare ca nu i-am pierdut. Mă simt mult mai împlinită, am avut mult mai multe realizări de când m-am lăsat de consum, am reușit să îmi iau carnetul de conducere, să am o mașină, să ies cu prietenele, să facem activități mult mai frumoase decât ceea ce făceam în trecut.”
Despre tentații și sfaturi
Cum gestionezi tentațiile care te-ar putea face să recazi în această capcană?
Maria: „Tentațiile mele pentru consum acum nu mai sunt prezente, la început când am decis să mă las erau foarte multe tentații, eram înconjurată de persoane care mă îndemnau să fac asta din nou, dar preferam să plec de acolo sau să rup orice legătură cu persoanele respective. Acum, în momentul de față oricine ar veni lângă mine și mi-ar da ceva sau ar consuma lângă mine nu am nici cea mai mică curiozitate sau tentație să încerc iarăși.”
Ce mesaj ai pentru tinerii care încă sunt prinși în consumul de droguri?
Maria: „Pentru persoanele care încă sunt prinse în consum am un singur mesaj, să încerce să renunțe, să se îndepărteze de absolut toate grupurile și toate persoanele care îi îndeamnă la asta, să se gândească la viitorul lor, la ce vor să facă și ce fel de persoane vor să ajungă în viitorul apropiat pentru că această dependență nu o să îi ajute cu absolut nimic, doar o să îi distrugă mai rău.”