În 2021, 3.000 de elevi cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) au renunțat la școală, conform Asociației HELP Autism care a demarat un proiect pilot în parteneriat cu Primăria Sector 6 București, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), pentru a transforma două școli în școli incluzive pentru copiii cu CES.
Proiectul pilot Școli incluzive în Sector 6
Proiectul pilot, derulat de HELP Autism, cea mai mare organizație dedicată cauzei din România, DGASPC Sector 6 și Primăria Sector 6, a început pe 1 octombrie 2023 și s-a desfășurat pe parcursul a 12 luni, în două faze. Prima fază s-a concentrat pe identificarea nevoilor de intervenție pentru cadrele didactice, iar a doua pe implementarea realizării intervențiilor necesare pe 4 piloni: cadre didactice, colectiv de elevi, părinți și comunitate, dar și pentru asigurarea unui climat incluziv la clasă. Școala Gimnazială nr. 59 și Școala Gimnazială nr. 311 sunt primele școli incluzive certificate în România care au beneficiat de acest proiect și unde 87% dintre elevii cu CES au tulburări de autism.
Mădălina Biță, terapeut HELP Autism
Mădălina Biță este psiholog clinician, consultant și terapeut ABA (analiză comportamentală aplicată) și este unul dintre terapeuții Asociației HELP Autism implicat în proiectul pilot Școli incluzive în Sector 6. Lucreză încă de acum 15 ani cu copiii cu minți diverse și a avut oportunitatea de a se implica în proiecte care au vizat integrarea copilului cu CES în școlile sau grădinițele de masă. O parte a proiectelor a constat în susținerea de workshop-uri și ore de consiliere pentru cadrele didactice. Aceste experiențe i-au oferit Mădălinei o viziune cuprinzătoare asupra procesului de integrare a copilului sau adolescentului cu CES în învățământul de masă.
Despre motivația și parcursul Mădălinei Biță în profesia de terapeut
Mădălina era studentă când a cunoscut primul copil cu autism. Pe măsură ce a întâlnit alte cazuri, a descoperit că niciodată două persoane cu autism nu vor fi la fel fiindcă acestea prezintă un set unic de abilități și dificultăți. Așadar, ar putea vorbi despre motivația provenită din faptul că era și încă este constant provocată să găsească cele mai bune strategii, dar și că fiecare caz îi oferă elementul de noutate și o stimulează să-și dezvolte sau să-și perfecționeze abilitățile profesionale. La o analiză mai profundă, aceasta a înțeles că motivația vine din impactul pe care munca sa îl are asupra calității vieții beneficiarilor direcți și a familiilor acestora.
Terapeuta Mădălina Biță afirmă faptul că cea mai mare provocare și totodată unul dintre cele mai importante obiective pentru specialiști și familie în lucrul cu acești copii, rămâne integrarea socială a persoanei autiste. Pentru a atinge acest obiectiv, terapeuții au în vedere formarea de competențe diverse cum ar fi comunicarea, teoria minții, gestionarea emoțiilor și a comportamentelor problematice, modelarea de comportamente adecvate din punct de vedere social. Toate aceste competențe, și nu numai, vor influența felul în care persoana autistă experimentează contextele sociale și percepția celorlalți participanți, având impact asupra stimei de sine și calității vieții.
Nevoile elevului cu autism în sistemul educațional din România
Care sunt nevoile educaționale și emoționale specifice ale copiilor cu autism în mediul școlar?
Mădălina Biță: Nevoile sunt unice în funcție de particularități. Recomandăm adesea un facilitator, shadow în limbaj de specialitate, care să-l însoțească pe copilul cu autism în școală sau grădiniță. Shadow-ul este un specialist cu un rol foarte important, el va oferi ajutor în activitățile academice, va sprijini procesul de socializare și va modela comportamente adecvate.
Adaptarea curriculum-ului în funcție de potențialul de învățare al elevului este o parte a unui proces educațional eficient și presupune modificarea conținuturilor, a proceselor didactice, metodelor utilizate, materialelor didactice, timpului de lucru alocat și a procesului de evaluare sau predare.
Trainingul cadrelor didactice este necesar în vederea însușirii noțiunilor și tehnicilor utile pentru a facilita procesul de incluziune. Implementarea unor strategii cum ar fi motivația sau focusul pe comportamentele pozitive asigură o asociere pozitivă cu mediul școlar și cu personalul didactic, în timp ce stima de sine va crește. Suportul vizual oferă structură și predictibilitate funcționând pentru a preveni anxietatea, comportamentele disruptive sau neadecvate .
Informarea și educarea colegilor scad evenimentele de bullying, crescând empatia, oportunitățile de socializare și colaborarea între copii. Pregătirea colectivului este un proces benefic pentru acceptare, întelegere și conștientizare a faptului că fiecare persoană are abilități diferite și își poate aduce aportul.
Având cunoștiințele necesare, copiii neurotipici vor găsi explicații pentru anumite comportamente pe care colegul lor autist ar putea să le manifeste, cum ar fi reacțiile puternice la stimuli senzoriali. Se vor promova principii incluzive pe măsură ce crește înțelegerea persoanelor neurotipice în raport cu specificul diagnosticul de autism.
Tulburarea de integrare senzorială este o modificare în modul în care creierul procesează și răspunde la anumiți stimuli senzoriali. Un procent mare dintre persoanele autiste prezintă această tulburare. În mediul școlar, pot fi observate diverse comportamente cum ar fi hiperactivitatea, diferite ticuri, vorbit tare în timpul orei, lipsa atenției la predare, țipat, comportamente agresive sau autoagresive, emiteri de diverse sunete etc. În aceste cazuri se impune acomodarea nevoilor, prin mici modificări personalizate, cum ar fi de exemplu utilizarea de căști atunci când urmează să se audă anumite sunete care pot fi deranjante.
Cum ar trebui să fie structurate programele școlare pentru a fi incluzive și pentru a răspunde acestor nevoi?
Mădălina Biță: Practicile incluzive implică măsuri de accesibilizare și asigurarea suportului necesar. Un mediu educațional de succes este caracterizat de implicarea activă a copiilor și demonstrarea de comportamente adecvate. Crearea de grupuri sau cluburi de lucru pe interese comune îi va stimula copilului cu autism abilități cum sunt colaborarea, conversația și implicarea în activități împreună cu colegii. Mediile adaptate pentru a fi percepute prietenoase din punct de vedere senzorial, intervenția de specialitate, pregătirea personalului didactic și a comunității sunt esențiale în procesul de incluziune.
Cum ați descrie, în general, experiența unui copil cu autism în sistemul educațional din România?
Mădălina Biță: Această experiență vine de multe ori cu dificultăți de natură senzorială, de înțelegere a curriculei sau de relaționare. Consider că are o mare importanță pregătirea anterioară a copilului prin intervenție de specialitate încât să dețină un minim de abilități necesare în mediul școlar, dar și asigurarea sprijinului constant al specialiștilor. Cu cât copilul înțelege mai bine ce se dorește de la el, cu atât se va simți mai confortabil într-un anumit mediu. Pe măsură ce comportamentele vor fi mai adecvate din punct de vedere social, persoanele neurotipice vor fi mai deschise către interacțiune. Devine din ce în ce mai necesar ca și persoanele neurotipice să cunoască despre specificul unui diagnostic, să dezvolte empatia și modalități adecvate de interacțiune. În sistemul educațional vorbim mult în ultimii ani despre acomodarea nevoilor, prin acțiuni de multe ori simple, dar extrem de utile pentru persoana neurodiversă.
Ce metode sau strategii de predare funcționează cel mai bine pentru a sprijini învățarea acestor copii?
Mădălina Biță: Mulți copii cu autism învață vizual, îi ajută mai mult să vizualizeze informația decât doar să o audă. Indiciile vizuale facilitează înțelegerea, comunicarea sau memorarea și pot fi cuvinte scrise sau pictograme.
Motivația influențează efortul pe care o persoană este dispusă să îl depună pentru a obține un anumit lucru și este esențială în îmbunătățirea procesului de învățare. Utilizând motivația, se pot implementa diferite strategii cum ar fi contingențele comportamentale, contractual comportamental, tokenii sau Principiul Premack. Focusul pe pozitiv al cadrelor didactice are efect asupra implicării, colaborării și stimei de sine a elevului și poate fi prin exprimarea mulțumirii, laude specifice sau sărbătorirea îmbunătățirilor.
Comunicarea este recomandat să se adapteze la nivelul de înțelegere al copilului și să fie simplă, scurtă pentru a fi mai ușor de înțeles. Observăm adesea dificultatea în a percepe corect nuanțele cum sunt ironia, glumele sau metaforele, pe care persoanele cu autism le interpretează în mod literar. Este așadar indicat să se evite acest tip de exprimare.
Decorul minimalist al clasei elimină stimuli vizuali care funcționează ca distractori, iar cutiile senzoriale ce conțin materiale didactice sunt resurse importante ce îl vor ajuta pe copil să se regleze. Implementarea unei rutine și avertizarea anterioară unor modificări scad anxietatea și oferă predictibilitate, fac tranzițiile mai ușor de acceptat.
Rolul profesorilor și al colegilor în viața elevului autist
Cum ar trebui profesorii să abordeze relația cu un elev care are autism pentru a facilita integrarea și succesul acestuia în clasă?
Mădălina Biță: Rolul cadrului didactic este unul foarte important în integrarea copilului cu CES. Acesta trebuie să țină cont de nevoile tuturor copiilor din clasă, încurajând colectivul în mod empatic să accepte și să includă copiii cu minți diverse. Prin identificarea punctelor forte ale fiecărui membru al clasei, se vor putea organiza activități sau proiecte care să le pună în valoare competențele. Pornind de la idea că relațiile de colegialitate sunt benefice pentru toți copiii din clasă, stimularea și crearea unui mediu incluziv se realizează de către cadrul didactic, prin promovarea și normalizarea neurodiversității.
Ce rol joacă colegii de clasă în procesul de integrare al acestor copii?
Mădălina Biță: Normalizarea este un proces care se întâmplă treptat, pornind de la modelul oferit de cadrele didactice și adultii de referință. Prin normalizarea simptomatologiei specifice și a particularităților persoanei cu autism, se va obține acceptarea. Este necesară informarea colegilor despre neurodiversitate și explorarea acestui concept prin chestionare, clipuri video sau alt materiale informative pe baza cărora pot fi propuse discuții și dezbateri adecvate nivelului de înțelegere. Deținând informațiile necesare, copiii vor dezvolta abilități personale importante , cum ar fi empatia și înțelegerea diversității, ceea ce va avea impact asupra bullying-ului la care copiii cu autism sunt predispuși. Când elevii neurotipici cunosc despre dificultățile specifice ale colegilor neurodiverși, despre asemănări și deosebiri, este mai probabil să înțeleagă motivele din spatele comportamentelor observate și să dezvolte empatia. Incluziunea presupune crearea de relații între copii, a căror încurajare se poate susține prin implicarea în activități împreună sau prin identificarea intereselor comune, pe baza cărora să existe activități și discuții.
Cum pot profesorii să gestioneze cazurile în care apar situații de bullying sau marginalizare față de acești copii care suferă de autism?
Mădălina Biță: Aceste situații pot fi evitate prin oferirea de model, prin promovarea empatiei, respectului și crearea oportunităților de conectare între membrii colectivului. Cadrul didactic în colaborare cu părinții au responsabilitatea să eticheteze evenimentele de tip bullying ca inacceptabile. Educarea copiilor este extrem de importantă pentru a avea resursele necesare în stoparea bullying-ului.
Problemele de care părinții elevilor cu autism se lovesc
Care sunt principalele dificultăți cu care se confruntă părinții copiilor cu deficiențe de învățare atunci când vine vorba de integrarea școlară?
Mădălina Biță: Părinților le este dificil să găsească specialiști cu care să colaboreze în vederea însoțirii copilului la grădiniță sau școală. Mai sunt și situații când se întâmplă evenimente de bullying sau marginalizare, care au efecte negative atât asupra copilului, cât și a părinților. De multe ori aparținătorii evită să comunice diagnosticul tocmai din cauza experiențelor negative din trecut, a reacțiilor de respingere și etichetare pe care le-au experimentat.
Ce tip de sprijin ar trebui să primească părinții pentru a facilita integrarea și progresul copiilor lor în mediul școlar?
Mădălina Biță: Sprijinul cadrelor didactice, al colectivului (ceilalți elevi , părinții lor) și al specialiștilor. Fiecare dintre aceste persoane are un rol important în procesul integrării, colaborarea fiind esențială .
Despre terapie și influența mediului educațional
Există o corelație între dificultățile întâmpinate la școală și progresul sau stagnarea în cadrul ședințelor de terapie?
Mădălina Biță: Gestionarea comportamentele problematice trebuie să fie constantă și aplicată în mod corect, având ca reper funcțiile comportamentelor. Atunci când copilul primește consecințe nepotrivite, comportamentele vor fi întărite, ele vor crește în frecvență, atât în mediul școlar, cât și în afara acestuia, inclusiv în sesiunile de terapie. Devine așadar necesară formarea cadrelor didactice și ghidajul oferit de analistul comportamental.
În ce măsură pot problemele întâmpinate la școală (marginalizare, neînțelegere a nevoilor lor, etc.) să influențeze negativ terapia unui copil cu autism?
Mădălina Biță: Aceste evenimente impactează copilul care poate să dezvolte anxietate, depresie și stimă de sine scăzută. Școala este un mediu în care copiii își însușesc abilități cognitive, dar și socializează, exersează abilități sociale lacunare, leagă prietenii. Într-un mediu în care există marginalizare, copilului îi vor lipsi oportunitățile de care are nevoie pentru a dezvolta sau consolida abilități sociale sau de conversație.
Cum ar trebui colaborarea dintre profesori, terapeuți și părinți să arate pentru a maximiza dezvoltarea copiilor?
Mădălina Biță: Colaborarea dintre cadrele didactice, terapeuți și părinți este în beneficiul direct al copilului pentru a eficientiza procesul de învățare și integrare. Specialistul care lucrează cu copilul trebuie să-l observe periodic în mediul școlar pentru a-i identifica dificultățile, a face recomandări sau a prelua în terapia individuală anumite aspecte. Cadrele didactice pot contribui prin aplicarea metodelor și tehnicilor personalizate, dar și prin comunicarea în două direcții, cu părinții și cu specialiștii. Implicarea familiei este asociată cu rezultate academice bune și mai puține comportamente disfuncționale.
Soluții și recomandări
Ce soluții credeți că ar putea fi implementate pe termen scurt și lung pentru a îmbunătăți integrarea copiilor cu deficiențe de învățare în școli?
Mădălina Biță: Instruirea cadrelor didactice cu privire la diagnosticul și caracteristicile copiilor cu autism, funcțiile comportamentelor, nevoilor de la baza acestora și prevenirea apariției și gestionarea comportamentelor disruptive ajută semnificativ la integrarea copiilor cu autism în colectivitate. Pregătirea comunității (colegi și părinți) și colaborarea cu specialiști în analiza aplicată a comportamentului sunt esențiale pentru o integrare reală, de succes.
Ce măsuri legislative sau de politică educațională considerați că ar trebui luate pentru a asigura incluziunea reală a acestor elevi?
Mădălina Biță: Legislația actuală încurajează înscrierea copiilor cu autism în învățământul de masă. Totuși, pentru o integrare de succes, este nevoie de politici incluzive în școli, de promovarea și normalizarea neurodiversității și de specialiști care să ofere ghidajul necesar.
Ce impact pot avea relațiile cu colegii și profesorii asupra stimei de sine și abilităților sociale ale acestor copii?
Mădălina Biță: De multe ori, atenția celor din jur este concentrată pe dificultățile pe care copilul cu autism le are și se pierd din vedere interesele sau abilitățile. În creșterea stimei de sine, un bun punct de pornire este identificarea punctelor forte ale copilului cu autism care să fie puse în valoare prin activități sau proiecte. Focusul pe pozitiv al cadrelor didactice este prețios pentru formarea unei imagini pozitive despre propria persoană. Școala este un mediu care stimulează din punct de vedere social. Copilul poate exersa atunci când se crează oportunități de interacțiune, se organizează activități și proiecte în echipă sau se încurajează cultivarea relațiilor pornind de la interesele comune.