De la promisiuni la relații publice: Iluzia verificării faptelor

Codul de bune practici al UE privind dezinformarea și serviciile digitale (DSA) a fost conceput pentru a trage la răspundere platformele online. Însă cel mai recent raport al EDMO arată că multe dintre aceste companii se limitează la strictul necesar – sau experimentează cu instrumente alternative de moderare, adesea ineficiente.

Din 2018, nume mari precum Meta , Google, Microsoft și TikTok au semnat Codul. Iar din iulie 2025, acesta devine obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul DSA. Sună promițător, nu? Nu chiar.

Conform EDMO, doar Google a obținut un rating „ridicat” pentru susținerea eforturilor de verificare a faptelor. Meta, Microsoft și TikTok au fost clasificate ca fiind „scăzute” sau „parțiale”. Aceste platforme ar putea eticheta conținutul înșelător, dar rareori explică cât de eficiente sunt de fapt aceste etichete. Mai rău, majoritatea nu folosesc nicio metodă clară pentru a măsura rezultatele.

Mutarea lui Meta: De la experți la mulțime

În ianuarie 2025, Mark Zuckerberg a anunțat că Meta își va renunța treptat la cooperarea cu verificatorii independenți de informații. În schimb, intenționează să se bazeze pe un sistem de „note comunitare” – un model copiat de la X (fostul Twitter), în care utilizatorii evaluează singuri acuratețea conținutului.

Iată surpriza: acest lucru nu este ilegal din punct de vedere tehnic conform Legii privind securitatea discriminării (DSA). Legea impune platformelor să reducă riscurile online și să fie transparente cu privire la modul în care fac acest lucru – dar nu dictează exact cum ar trebui să se desfășoare verificarea faptelor.

Totuși, trecerea de la verificatori profesioniști de informații la moderarea colaborativă ridică îngrijorări serioase. Potrivit EDMO, această mișcare slăbește eforturile UE de combatere a dezinformării și ar putea face platformele mai vulnerabile la abuzuri. Fundația Mozilla a mers mai departe – numind-o o „trădare” a obiectivelor DSA.

Deci, chiar dacă este legal, ar putea submina întregul scop al legii.

Decalajul în aplicarea legii: Lege vs. Realitate

Una dintre cele mai mari probleme nu este ce prevede legea, ci dacă cineva o aplică. EDMO avertizează că multe rapoarte ale platformelor sunt vagi, incomplete sau neverificabile. Nu există un calendar clar pentru integrarea Codului în DSA, iar Comisia Europeană nu a evaluat încă rapoartele de risc ale Meta și nici nu a prezentat planuri de urmărire pentru alte companii.

Între timp, X a părăsit oficial Codul, iar Meta nu va confirma dacă intenționează să rămână.

Iată un fapt interesant: Wikipedia — da, enciclopedia administrată de voluntari — este singura platformă importantă care folosește notițele comunității în mod corespunzător , în conformitate cu legislația UE. Alte platforme? Nu prea des.

Reglementare vs. Realitate: Ce este în joc?

Deși Codul încurajează cooperarea cu verificatori de informații de încredere, multe platforme fac exact opusul. Meta ia în considerare chiar și retragerea completă a verificării informațiilor în UE – exact când Codul devine obligatoriu din punct de vedere juridic.

Această zonă gri juridică creează o lacună legală: companiile pot pretinde că respectă reglementările, în timp ce elimină instrumentele esențiale care, de fapt, reduc răspândirea dezinformării. În practică, protecția utilizatorilor ajunge să depindă mai mult de bunăvoința corporativă decât de legea aplicabilă.

Și pentru că nu există nicio obligație de a utiliza verificarea profesională a faptelor ca singură metodă, mai multe platforme ar putea adopta moderarea crowdsourcing. În teorie, aceasta stimulează participarea. În realitate? Estompează responsabilitatea și slăbește controlul calității.

Poate UE să își aplice propriile reguli?

Așadar, adevărata întrebare este: poate UE să oblige aceste companii să respecte legea?

Procedurile oficiale sunt deja în curs de desfășurare împotriva Meta și X. Însă, fără termene limită reale sau sancțiuni serioase, este greu de imaginat că aceste platforme își vor schimba cursul.

Eforturile Google sunt în prezent considerate cele mai bune. Însă, pentru majoritatea marilor companii tehnologice, nu este vorba despre lipsa de resurse, ci despre lipsa de presiune. Și fără aceasta, nici cea mai strictă lege nu poate proteja spațiul digital al Europei de avalanșa de dezinformare.

Modelați conversația

Aveți ceva de adăugat la această poveste? Aveți idei pentru interviuri sau unghiuri pe care ar trebui să le explorăm? Anunțați-ne dacă doriți să scrieți o continuare, un contrapunct sau să împărtășiți o poveste similară.