Dragoste fără permis: Mândria din Budapesta și lupta pentru vizibilitate

Mândria din Budapesta ca simbol politic

Timp de trei decenii, Budapest Pride a fost cel mai mare eveniment public anual care promovează drepturile omului în Ungaria. De la o celebrare a vizibilității și egalității, a devenit acum un test de rezistență împotriva unui guvern autoritar. În 2025, în loc de un permis, organizatorii au primit o interdicție. Poliția a invocat legislația recentă privind „protecția copilului”, folosind-o ca o acoperire pentru cenzură. Deși primarul liberal Gergely Karasony a declarat că Pride va avea loc ca un eveniment municipal care nu necesită permis, autoritățile au insistat asupra interdicției. În același timp, guvernul a folosit prevederi privind „ofensarea dezvoltării morale a minorilor” ca bază legală pentru incriminarea participării – cu amenzi de până la 200.000 de forinti (5) ; (4) ; (1) .

Trecerea marșului Pride de la un marș liber la o „adunare ilegală” a fost însoțită de amenințarea supravegherii prin intermediul tehnologiilor de recunoaștere facială, care au fost acum instituționalizate ca parte a mecanismului de represiune. După cum a remarcat Amnesty International, al cărei birou din Grecia a participat, de asemenea, la campania „Let Pride March”:

„Se așteaptă ca un număr mare de oameni să iasă în stradă în mod pașnic și trebuie să li se permită să demonstreze în siguranță… Parada ar trebui să continue nestingherit, iar răspunsul poliției… ar trebui să fie pe deplin în conformitate cu drepturile omului.”

Credit imagine: Yorgos Karagiorgos.

Sub nicio formă, interzicerea evenimentului Pride nu ar trebui considerată un incident politic exclusiv intern, ci o provocare directă la adresa cadrului juridic și moral european. Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană garantează libertatea de întrunire și interzice discriminarea. Anul acesta, însă, organizatorii evenimentului Pride declară deschis că sunt amenințați cu atacuri, violență și epuizare financiară pentru că insistă să iasă în stradă. După cum a declarat un purtător de cuvânt al organizației pentru AP, obiectivul guvernului este de a „crea țapi ispășitori și de a reduce la tăcere criticii regimului” (3) ; (6) ; (2) . Chiar și așa, Pride nu pare să piardă din avânt, potrivit unei declarații a lui Katalin Cseh, membră a opoziției maghiare: Comisia Europeană și Consiliul rămân ezitante, divizate și timide. Acesta nu este doar un eșec moral – este unul strategic. UE ar putea fi ultimul proiect democratic funcțional de amploare globală. Și este pus la încercare. Pe măsură ce regresul democratic se accelerează la nivel mondial, Europa se confruntă cu o întrebare simplă: își poate apăra propriile valori? Sau se va prăbuși? […] Dacă nu reacționăm colectiv, public și decisiv, vom constata că turnura autoritară s-a încheiat (1) .

Big Brother în Piață

În Ungaria anului 2025, libertatea este acum legată de camerele de filmat, noua legislație permite poliției să utilizeze tehnologia de recunoaștere facială pentru a identifica persoanele care participă la evenimente „ilegale”, cum ar fi Budapest Pride. Aceasta înseamnă că simpla participare la o demonstrație poate duce la o sancțiune administrativă sau, în practică, la crearea unui dosar de identitate ideologică. Utilizarea acestei tehnologii, permisă anterior doar pentru căutarea persoanelor dispărute sau a infractorilor, este acum extinsă la protestatarii pașnici, sub pretextul protejării copiilor (7) ; (3) ; (2) .

Logica este clară și periculoasă: controlul poliției împotriva disidenței nu se mai limitează la prezentul fizic, ci se extinde la amprenta digitală. După cum a subliniat Ádám Remport de la Uniunea Maghiară pentru Libertăți Civile (HCLU): „Una dintre cele mai fundamentale probleme este caracterul său invaziv, adică amploarea intruziunii care se produce atunci când se aplică supravegherea în masă asupra unei mulțimi” […] „Mai important în acest caz este efectul asupra libertății de întrunire, în special efectul de descurajare care apare atunci când oamenii se tem să iasă și să își arate convingerile politice sau ideologice de teama de a fi persecutați ” (7) .

©Fotografie de Spencer Platt/Getty Images

În acest context, însăși noțiunea de libertate este distorsionată. Nu doar corpul tău este interzis pe străzi – este monitorizată și dorința ta de a te exprima. Amnesty International subliniază că suprimarea manifestării Pride și utilizarea pe scară largă a instrumentelor de supraveghere fac parte dintr-un tipar de încălcări care lovește în inima dreptului la protest:

„Într-un raport publicat în iulie 2024, Amnesty International a documentat o serie de tendințe și modele de restricții și încălcări ale dreptului la protest în 21 de țări ale UE. Protestele au fost un instrument puternic pentru schimbare și este important să le protejăm.”

Ungaria prezintă astfel un autoritarism dotat tehnologic, care investește nu doar în violență, ci și în intimidare prin supraveghere. Interdicția protestelor este aplicată nu cu bastoane, ci cu camere de filmat. Iar scopul guvernului nu mai este doar reducerea la tăcere – ci intimidarea memoriei (3) ; (8) .

Prezență tăcută, marș neîntrerupt

Marșul pe care guvernul Orbán încearcă să-l interzică nu este doar o paradă. Este o călătorie către însăși inima democrației – dreptul de a exista în public, de a te afirma, de a nu-ți fie rușine că iubești. Când statul declară iubirea ilegală și monitorizează protestele cu camere de filmat, nu este doar o comunitate care este amenințată; este însăși conceptul de libertate.

Dar, oricât de mult ar încerca să reducă la tăcere vocile, nu le pot șterge prezența. Mobilizarea în masă, sprijinul internațional și rezistența crescândă arată că, chiar și atunci când vocile sunt reduse la tăcere, marșul continuă. Fără strigăte, dar cu hotărâre. Fără permisiune, dar cu demnitate. După cum a spus primarul Budapestei: „Nici dragostea, nici libertatea nu pot fi interzise” (5) .

În cele din urmă, ceea ce este în joc nu este doar rezultatul unei parade a Pride-ului, ci însăși capacitatea Europei de a-i proteja sensul. Dacă UE nu poate apăra dreptul la întrunire pașnică pe teritoriul său, atunci ce rămâne din tratatele sale? După cum notează Amnesty International-Grecia:

„Apărarea drepturilor fundamentale trebuie să se traducă în acțiuni concrete. Comisia Europeană trebuie să acționeze rapid. […] Este timpul să ieșim din acest impas. În calitate de apărători ai drepturilor omului, vom continua să cerem egalitate și să luptăm pentru o viață fără discriminare.”

Pe străzile din Budapesta, unde sărbătorile nu sunt permise anul acesta, simpla existență devine un act de rezistență politică. Nu trebuie să țipi. Doar mersul pe stradă este suficient.